Ziua in care slujba care a fost mai lunga decat de obicei dadea semne de o surpriza ce in mintea lui era mult subestimata. Era normal , dupa ce primise tot ce isi dorea de atata timp nu se astepta ca lucrurile sa decurga din ce in ce mai bine in continuare . Dar optimismul surprinzator de consistent ce ii solicita mintea la fel de mult ca si celelalte probleme urmareau acelasi scop ca si ele , sa il determine sa faca ce era mai moral si mai de bun gust fara a se pierde pe moment , ii opreau gandurile la stadiul de concepte . Planurile ar fi fost inutile . Neprevazutul era in folare , dar nu domina . Oarecum se intampla ce voia el , dar in alte maniere ce il surprindeau si mai placut de obicei.
Un sunet placut il magaie pe timpan ,dar nu il distrage de la teme .Este concentrat, mai mult decat de obicei , si se simte mai in forma, desi exercitiile pe care le-a facut nu l-au prea ajutat. Primeste mesajul de care avea nevoie ca sa simta ca ziua va fi mai buna decat i-a spus cafeaua dimineata , desi zaharul ce e in cantitati din ce in ce mai mici incep sa il ajute sa prinda curaj mai repede pentru fiecare inceput de zi.Un fel de house ii distrage atentia de la conversatia cu persoana lui draga , iar pentru cateva minute se pierde in cele 120 de batai pe minut ale melodiei. Pacat ca nu era si ea acolo . Dar timpul nu uita pe nimeni, spun asta pentru ca el urma sa se intalneasca in acea zi cu ea, un moment asteptat de amandoi cu nerabdare.Dar tot este pierdut , mintea e vraiste , mana dreapta se comporta ca o stanga , doar ca mai stangace, iar vorbele se incurca , dar cu putin mai mult sens decat de obicei. Schiteaza cateva rime ,in gand bineinteles. Dar oare vremea e a rime sau a gandit viitoare actiuni? Greu de spus.
Seara avea sa fie una plina de mister ,ea avea sa fie mai frumoasa ca niciodata iar pentru asta el simti nevoia sa o stranga la piept mai mult decat de obicei .Se simtea in siguranta dar si plin de energie in ciuda orelor de somn mai putine din ultimele 2 seri .
Nu poti explica cum de majoritatea oamenilor prefera cadrele sumbre ,sau poate chiar izolate in care ne simtim in siguranta in ciuda spatiului liber pe care il alegem. Dar cu toate astea el era cu ea , singuri amandoi in lungul plajii , el fiind iar ametit iar ea la fel de misterioasa si interesanta ca in ziua in care s-au vazut pentru ptima data.
Bate vantul ,iar mainile asuprite de frig se racesc din ce in ce mai mult. Dar sufletele se incalzesc, doar minutele treceau repede cand exista contact vizual continuu intre cei doi care inca mai incearca sa petreaca putin timp impreuna , pentru ca timpurile se ingreuneaza iar presiunile devin din ce in ce mai puternice , in ambele parti. Sunt nesiguri in privinta lor , mai ales el , mai abatut si mai ingandurat ca niciodata, pentru ca simte ceva , printre sentimentele ce-l fac sa zambeasca , ce ar putea sa il faca sa nu mai vrea nimic . Un vant porneste o descarcare de emotii intre cei doi iar apoi o lumina ce apare din senin o opreste spunandu-le ca e tarziu si ca norii se aduna prea repede ca ei sa mai poata sta linistiti impreuna.
Un fel de scop se naste in interiorul lui, ce nu va pieri chiar daca va fi atins cumva . Se simte slab si stie deja speculeaza un final al lor , dar nu se da batut, incat incearca sa se bucure mai mult de prezenta ei.
Se pune ca “ cei din urma vor fi cei dintai , iar cei dintai vor fi cei din urma “ , o expresie veche si niste cuvinte sustrase din predica preotului care a tinut predica duminica trecuta, dar , el inca nu stie ce merita , desi crede ca a fost ranit , nu doar amagit.
Se simte nesigur , s-a apucat de scris..
Un fel de incursiune in trecut si pentru cei de atunci este un fel “back to the future “ al lor . Nu este clar ce mai exista , dar este clar ce trebuie sa existe, nu doar promisiuni .
Daca ti-a placut nu uita sa dai un clap , share si subscribe . Sau poate mai multe , dupa bunul plac.
