Despre Unire cu pragmatism

Subiectul unirii Romaniei cu Basarabia este fără îndoială un subiect important și de interes nu doar pentru cele două parți ci și la nivel european. Complexitatea aceastui subiect ne obligă să nu avem opinii în alb și negru sau în da și nu. Împlinirea unui deziderat se petrece în cadrul unor contexte favorabile dar în alte condiții, nefavorabile, sacrificiile pot să depășească beneficiile obținute, deaceea trebuie să dăm dovadă de pragmatism atunci când facem alegeri majore. În acest articol nu vreau să repet ceea ce am spus deja într-un articol anul trecut (De ce nu trebuie sa se uneasca Rep. Moldova cu Romania?), dar vreau să ating și alte subiecte într-un mod cât mai pragmatic cu putință. Deaceea vă invit să lăsați sentimentele la o parte pentru câteva minute până când terminați de citit acest articol.

BASARABIA

Din cunostintele mele de istorie acest teritoriu (al Republicii Moldova de azi) s-a numit întotdeauna Basarabia iar centrul/inima Moldovei a fost întotdeauna în dreapta Prutului. Romania, având în vedere faptul că are o regiune denumită Moldova (în mod îndreptățit), ar trebui să solicite să se țină cont de acest lucru. Schimbarea denumirii statului din stânga Prutului în Basarabia ar putea fi valorificată de o conducere bună și transformată într-un atu foarte puternic. Pe de altă parte, Romania ar da o dovadă de demnitate prin faptul că ar respecta istoria proprie și pe fiecare cetățean indiferent de regiunea în care se află și că nu este dispusă să renunțe la nici un drept câștigat (istoric vorbind, Moldova s-a unit cu Țara Românească dar iată că Moldova este un stat separat — iată paradoxul). Ca un exercițiu de imaginație (exagerat, recunosc), cum ar fi ca Rep. Moldova să se numească Republica Dobrogea sau Republica Bucovina?

IAȘI

Nu am putea să vorbim despre unire fără să facem referire la Iași. Cu ocazia zilei de 24 ianuarie și în acest an s-a discutat încă o dată despre importanța acestui oraș în contextul discuției despre Unirea Principatelor Române. O emisiune TVR mi-a atras atenția asupra prețului pe care l-a avut de plătit Iașul și despre mișcarea antiunionistă de la Iași. Mutarea capitalei (la București) a dus la pierderi economice însemnate și la pierderi de potențial de dezvoltare care nu au fost recuperate nici până în prezent. Promisiuni de compensații au fost de la început și până în prezent dar ceva concret înca nu s-a făcut.

Întrebarea este: ce efect ar avea unirea Basarabiei cu România asupra orașului Iași? dar asupra dezvoltării întregii regiuni? În condiții de normalitate și stabilitate politică și economică, resursele de dezvoltare și de investiții se vor concentra asupra Chișinăului care se pretează să fie centru economic regional din mai multe motive. În aceste condiții, România ar sacrifica dezvoltarea economică a unei regiuni proprii pentru dezvoltarea unei regiuni ce va fi, indiferent de situație — chiar și în cele mai optimiste scenarii, pentru mult timp (cel puțin 30–40 ani) o regiune cu risc major de instabilitate. Fără îndoială cel mai mare preț pentru unire o sa fie plătit de Moldova noastră care ar urma să fie ocolită iar de investiții și ar adânci și mai mult decalajul ce există deja între regiunea de Vest și cea de Est. Singura situație acceptabilă și în interesul României ar fi ca Moldova (noastră) să fie/devină furnizor de cultură, resurse, economie și parte centrală a conectarii cu Apusul pentru Basarabia.

RELAȚIILE DE BUNĂ VECINĂTATE

Aspect ce ar trebui să devină tot mai important pentru România este relația de bună vecinătate. România și-a propus public sa devină un furnizor de securitate în zonă și se investește în parteneriate politice și militare pentru a reuși acest deziderat. Acest scop are un cost care nu este foarte bine cunoscut la nivelul populatiei și merită să nu fie irosit prin greșeli de politică externă. Unirea sau „anexarea” (așa cum va fi interpretată) Basarabiei cu sau „de catre” România nu va fi vazut cu ochi buni de nici unul dintre vecinii nostri. Acest lucru nu poate fi trecut deloc cu vederea.

Având în vedere și creșterea economică pe care o are România (cea mai mare din regiune), în acest moment politica externă trebuie să devină tot mai importantă. Trebuie să fie gasite metode de consolidare a creșterii obținute. România ar trebui să găsească modalități prin care să vină în întâmpinarea vecinilor cu care să lucreze la proiecte comune de interes reciproc. Relația cu Bulgaria este ca între doi frați vitregi nelegitimi, relația cu Ungaria este ca între doi parteneri divorțați care își dispută sentimentele față de copil, relația cu Serbia este ca intre doi vecini de cartier — ne cunoastem pe nume și unde lucrăm dar nu ieșim împreună la grătar, iar relațiile cu Ucraina și Moldova sunt o ceață totală, nu e clar cine pierde și cine câștigă dar parcă toți se simt trași în piept.

Ceea ce trebuie să înțelegem este că pentru a crește înfluența noastră în zonă trebuie să fim dispuși să dăm și să fim dispuși să fim un model de democrație în care toți cei ce respectă valorile democratice (indiferent de etnie, sex sau poziție socială) își găsesc loc să se dezvolte personal și să-și împlinească aspirațiile.

ÎN LOC DE CONCLUZII

Nu este loc în acest articol pentru a pune în discuție opinia Rusiei sau a altor mari puteri cu privire la Unire, un lucru e clar, nu cred ca este posibil sa fie înfăptuită ignorând pozițiile marilor puteri.

Germania nu poate fi folosită ca argument pro-Unire, cine cunoaste situația internă știe ca probleme majore exista și astăzi in Germania de Est și că diferențele culturale și de putere economică nu au fost depașite.

În momentul de față România face aproape tot posibilul pentru Rep. Moldova: există un sistem generos de burse pentru elevii și studenții moldoveni ce vor să studieze în România, procesul de obținere a pașaportului românesc este aproape o formalitate, există susținere politică pentru toate aspirațiile democratice și de reformă și consider că trebuie să continue în acest fel și dacă este posibil să facă mai mult dar consider că o decizie pur politică (prin vot popular, bineînțeles) de Unire în lipsa unui plan bine pus la punct și cu sprijin internațional ar fi o decizie total iresponsabilă ce va avea efecte dramatice asupra oamenilor de pe cele doua maluri ale Prutului în următorii minim 30 de ani.

Audiența mea nu-mi permite să schimb opinii și nici nu îmi doresc acest lucru ci îmi propun să vă provoc să gândiți dincolo de aparențe.

One clap, two clap, three clap, forty?

By clapping more or less, you can signal to us which stories really stand out.