Trăim intr o lume de cacat totuși. Uite, io acum sunt îndrăgostită de un băiat. Si mi vine sa i zic ca sunt nebuna după el si ca vreau (in momentul asta) sa mi petrec tot restul vieții cu el si sa ma ia de nevasta si sa facem copii împreuna. Ne am văzut doar o data. Ne am ținut de mana. Eu am plâns puțin. Am vorbit de tatii noștri respectivi. Morți. El a cântat la pian. Eu i am spus ca am multă tandrețe pentru oameni in general, bărbați si femei deopotrivă, pentru ca suntem cu toții in același rahat. Singuri. Neînțeleși. Cu bagaje emoționale si culturale se cacat. El mi a spus ca e foarte impresionat de eroismul nostru in fata trecerii timpului. Pe care o înfruntăm. Eroic. Rezistând in fata ei. Bref. Am îndeajuns de multe informații ca sa îmi dau seama ca el e. Sau măcar ca el ar putea sa fie. Si asta ma da pe spate. Ma face sa visez cu ochii deschiși. Sa ma gândesc cum ar suna sa mi adaug numele lui de familie prenumelui meu. Cum ar fi daca. In capul meu e o poveste de dragoste minunata. Care probabil ca va rămâne mereu mai minunata in capul meu decât in realitate. Dar pe care as vrea sa o împărtășesc. Cu el. De ce nu am voie sa i spun ce oportunități am identificat pentru noi? Ce potențial văd eu pentru cuplul nostru viitor? De ce sa ma abțin? De ce sa ma cenzurez? De unde vine frica asta. De respingere. De singurătate. De realitate. De ce nu avem destula compasiune pentru noi înșine încât sa îndrăznim sa ne dam voie sa ne exprimam? Chiar atunci cand asta înseamnă sa ne expunem, sa ne arătam goi in fata necunoscuților. De ce plecam de la principiul ca lumea ne e adversa. Ca o sa se cace pe ea de ras daca cineva îndrăznește sa spună: bai băiete, îmi placi pana la umezeala, hai te rog sa ne mai vedem. Nu vreau s aștept sa ma inviți tu in oraș. Nu știu de ce nu mi ai scris de ieri cand mie mi vine sa ți scriu la fiecare doua secunde. Nu știu daca chiar îți place de mine (deși io așa cred: ca si tu ești la el de vrăjit!). Si tocmai: nu vreau sa trăiesc cu incertitudinea asta! Vreau sa trăiesc povestea noastră in capul meu liniștita, dar vreau si sa știu concret ca sunt șanse de fezabilitate. De aplicabilitate practica. Vreau sa fiu io. Cu el. De la nceput. Cum zice marc darcy in Bridget jone’s diary: just as YOU are! Nu știu ce e aia seducție. Si nu vreau sa aflu. Nu vreau jocuri. Vreau adevăr. Sinceritate. Si iubire. Pu-ra. Pu-la.

Show your support

Clapping shows how much you appreciated Erendira’s story.