Imi doream să Nu fiu puternică !

De-aș fi avut cândva un strop de suflet în minte, m-aș fi putut ruga de Dumnezeu să mă facă mică chiar în toate… N-aș fi cerut niciodată să fiu puternică ! Pentru că niciodată nu primești puterea făgăduită pe de-a întregul, ci doar ocazia ..să fii puternic. Restul e în mâinile tale ! Și mâinile mă dor de ceva vreme… Nu m-am priceput în ale smereniei, așa că, de fiecare dată când viața mi-a ras genunchii și am mușcat pamânt, am cerut iar și iar .. să fiu puternică … să mai pot ieși încă o dată la liman, s-o pot duce și p-aia. Hai.., hai că poți încă un pas, hai, mâine va ieși soarele, va fi mai bine! Mâine întotdeauna va fi mai bine ! Și ar cam fi vremea .. să pleci. Desigur nu tu, nici eu. Nu noi. Noi vom fi nemuritori, timpul pentru a repara greșeli, aduce la lumină toate amânările și năruie toate regretele … De aceea îl risipim cu nesaț, zi de zi, convinși că ni se cuvine !
In basme.. cele 1001 nopti de care mi vorbeai.., în ele niciodată nimic nu rămâne pentru mâine… Singurul timp existent acolo e prezentul. Asta ca să mai pricepem încă într-un fel ..de ce inima ne trage să tot visăm o viață ca-n povești…
De-aș fi avut cândva un strop de suflet în minte, în locul tuturor zilelor în care am fost tare, în picioare, singură, aș fi cerut să pot renunta la toate poverile lui „trebuie” pentru un zâmbet…pentru o singură șansă de a fi din nou copil.. Nu fiară ! Pentru că făptura răzbătătoare, impecabil oțelită, din oglinda mea era o fiară… Care a învățat să învingă învingându-se pe ea. Prima.
Nu, nu mă plâng. N-aș schimba nimic. N-aș ști cum. Tu, eu, toți câți suntem, căliți în focurile vieții, ne iubim cicatricile. Le privim a speranță de câte ori nu mai putem duce.
Pe măsură ce timpul fuge, armura mea de ani, bătălii câștigate, rugi răspunse, răni închise …îmi vine tot mai bine !Mi-au rămas a om blând doar mâinile împreunate peste inimă și între ele, cuibărită, copila care am fost la început… Singura în fața căreia îmi plec ochii ! Singura pentru care aș trece la pas iadul cerând din nou, fără să clipesc, putere nouă.. Putere s-o fac să râdă, să se joace, să se lase mângâiată, ocrotită, iubită.. Fără nicio întrebare. ! Putere să se lase ajutată, să ceară, să primească, să cânte, să iubească. Fără nicio măsură..Putere să renunțe, să plângă, să greșească, să uite, fără nici un regret..
De fapt… din mine n-aș lăsa-o să păstreze nimic.. Doar ruga de a rămâne mică în toate ! Seninul din „Facă-se voia Ta!”..liniștea din a fi iubit, de a-și făuri credința nestrămutată că, doar apărată în brațele celui care o iubește, poate câștiga fără să fie nevoie să ridice vreo armă, toate bătăliile pentru care s-a născut… Fără să fi fost vreodată nevoie să fie puternică !

Show your support

Clapping shows how much you appreciated InColivie’s story.