Adoptarea Constituției nu e luptă politică, e comun acord între PNL și PSD

Care este factorul decisiv în adoptarea unei noi Constituții? În niciun caz componența politică a Parlamentului, așa cum par să creadă politicienii. Pentru adoptarea Constituției e nevoie de o majoritate de două treimi din membrii Parlamentului (sau chiar trei sferturi la medierea dintre Senat și Camera Deputaților). În asemenea condiții componența e puțin relevantă. Că ai 37% din mandate sau 54%, tot trebuie să negociezi. Ca opoziție, și cu 21%, și cu 48% ai aceeași forță de negociere. Fără acordul tău nu se poate modifica Constituția.

Factorul decisiv e negocierea și înțelegerea dintre partide. Constituția nu e o luptă politică între putere și opoziție, între majoritate și minoritate. E înțelegere, comun acord, negociere și bătut palma. Partidele politice, indiferent de raportul de forțe din Parlament, trebuie să se pună de acord, să ajungă la o înțelegere.

Se va discuta în actuala legislatură sau în următoarea? E același lucru. PSD și PNL tot trebuie să se înțeleagă între ele, să ajungă la o variantă agreată de ambele partide.

Vor fi parlamentarii din viitoarea legislatură calitativ superiori celor din actuala legislatură? În niciun caz. Nu se schimbă într-un an alegătorii, atitudinea românilor față de politică, nivelul de implicare în politică, modalitățile de recrutare, ideile și miturile nației.

Niciunul dintre cele două partide nu va obține mai mult în negocieri peste trei ani. Vor negocia de pe aceleași poziții și cu aceeași forță de negociere. Un plus de 15% la numărul de mandate nu înclină balanța înspre PNL. Fără acordul total al PSD și PNL Constituția nu va putea fi modificată.

Contextul și interesele partidelor vor fi aceleași peste trei ani. Scena politică nu se va schimba. Vom avea două partide mari (poziția lor vremelnică în sondaje și ponderea în Parlament nu sînt relevante), îl vom avea pe Klaus Iohannis președinte, tot americanii și germanii vor da ora exactă la București. PSD și PNL nu au motive să nu se înțeleagă.

One clap, two clap, three clap, forty?

By clapping more or less, you can signal to us which stories really stand out.