Internetul, nava spațială care te scoate pe bancă în fața blocului

De cînd au apărut rețelele sociale internetul s-a transformat într-o navă spațială pe care o ambalezi și cu care cobori la o tablă cu băeții în fața blocului, ca un telescop Hubble cu care te uiți la nea Gică de la trei cum își bate nevasta.

Facebook și Google ne transformă în secte de monomaniaci care au impresia că navighează și sînt informați, cînd de fapt se învîrt în cerc în curtea închisorii și aud aceleași lucruri comode pe care sînt obișnuiți să le audă, care nu-i sperie și provoacă. Inițial ideea prietenilor, a mediului social, a părut bună. Însă nu e rolul internetului să-ți înlocuiască mediul social. Da, iei legătura mai ușor cu ei dar rolul internetului e să hoinărești, să afli lucruri noi, să vezi lumi noi și neștiute.

De cînd cu Facebook, pe internet nu se mai navighează, se stă în cușcă. No more wandering. Mi-e dor să mai văd și altceva decît îmi arată algoritmul Facebook sau Google. Iar Facebook și Google îmi arată ce vor ele să-mi arate, ce cred ele că vreau să văd. Dar poate că vreau să ies de sub clopot și să văd și ceva nou. Alergatul la țintă e pierdere de timp și irosire, nu hoinăreala perpetuă, fără o țintă precisă.

Adevărul e însă că la începuturi internetul era un Mercedes la care puțini aveau acces, cu care călătoreai în lume și nu-ți permiteai să cari cartofi cu el. Astăzi e un Logan accesibil oricui și pe care majoritatea îl folosesc la cărat cartofi și plimbat la grătare în pădurea cu pet-uri, manele și hîrtii de la marginea orașului.

Oricum, marea majoritate a oamenilor nu vor să iasă din pătrățelul băncii din fața blocului. Acestora internetul nu le-a lărgit orizonturile s-au schimbat obiceiurile. Pînă mai ieri își petreceau viața scărpinîndu-se în cur cu degetul. Acum se scarpină cu smartfonul.

One clap, two clap, three clap, forty?

By clapping more or less, you can signal to us which stories really stand out.