Singurul lucru cu care nu mă pot împăca în lumea asta

În ciuda aparențelor și stilisticii eu sînt foarte zen de felul meu. Reacțiile mele mai colorate și dure sînt doar exerciții de stilistică exterioară și de enervat agitații. În realitate nu mă enervez aproape niciodată, nici măcar pe chestii personale. Sînt împăcat cu tot și cu multe (nu țin minte să mă fi certat cu vreun prieten în ultimii 20 de ani). Oamenii care nu-mi plac sau mă obosesc îi evit sau îi calc pe nervi cînd n-am ce face. Chiar și la nivel cosmic sînt împăcat cu Universul și Dumnezeu, în sensul că nu ne vorbim și deranjăm reciproc. Îmi place de El ca de o rudă enervantă, cu condiția să stea la ea acasă și să nu-mi strice weekendul. Cu un lucru însă nu mă împac în lumea asta. Cu bustul lui Păunescu de la Grădina Icoanei. Îmi stă pe creier. Cît timp e acolo viața mea nu-și poate urma cursul. E o muscă în ciorbă, un șoarece în pîine, un pixel mort pe ecran cînd joc Europa Universalis. Cineva trebuie să facă ceva. Să vină americanii și să-l dărîme, să-l confiște Nuland și să-l arunce la gunoi, să-l aresteze Kovesi, să-l răpească Mossadul, să-l defrișeze Verestoy.