Acrilic pe retină (305)

Mă trezesc dimineața în brațele tale.

Alerg după tine printre cearceafurile tale de in sau ale mele colorate.

Îți simt buzele,

mă atingi cu mintea,

te simt cum îmi umbli prin fiecare colț.

Încerci să mă dezbraci de toate fricile mele.

Te strâng în brațe și văd fluturași, zâne, paradis și mare.

Este acea liniște ce imi umple corpul

când îți aud inima cum bate repede și din ce în ce mai repede.

Mă văd cu tine vizitând toate universurile,

pierzându-ne printre dune sau plaje sălbatice.

Ador să aud vocea ta. Nespunând.

Sau respirația. Ador să te vad. Să te vad liniștit, zâmbind.

Să te sărut cand dormi.

Să bem vin împreună, să mâncăm sau tu să încerci să mă convingi să mănânc,

să ne îndopăm cu ciocolată sau cu aer.

Să îți port tricourile, cămășile, pe tine impregnat în vene.

Te-am desenat pe retină și în creier.

Vreau să-mi vorbești despre politică sau geopolitică și eu să te ascult cuminte,

să facem analize pe texte mirobolante sau să râdem de aberații mediocre.

Să ne uităm la multe filme, oriunde.

Să ascultăm muzică.

Să te uiți la mine cum dansez,

să mă tragi lângă tine și să îți sculptezi sărutul în mine.

Să îmi pui întrebări, să mă determini să gândesc, să nu mai fiu leneșă.

Să mă ierți când sunt răutăcioasă, pentru că știi că pe tine nu te-aș vrea supărat.

Să mă accepți cu toate rănile și greșelile mele,

zâmbetele, energia dubioasă și privirea visătoare.

Să facem dragoste, și da, să renaștem un noi mai puternic întotdeauna.


Writing a poem a day for 1 year. This is lucky number 305. Thanks for reading.