Unde

Unde sunt? Printre cioburi, rămășite și idei?

Printr-un ieri stropit cu dor,

mânjit cu atingeri și credințe-n doi.

Timpul ne sufoca, ne divide și ne vinde.

prin geamul meu stelele nu mai au trup,

iar universul pare mic, prea mic

să ne-aruncăm în el ținându-ne de mână.

Mai vreau o frânghie, vă rog!

să urc în mine,

să mă joc nestingherită printre constelații,

să mă regăsesc dincolo de timp, în tine;

dincolo de Calea Lactee.


This is my first published poem after I finished 1 poem a day for 1 year:). Yes, it is in Romanian, but I’ll write others in English too. Soon. Thanks for reading my posts.

Show your support

Clapping shows how much you appreciated Roxana Ștefan’s story.