Doare să scriu c-o inimă ce șchioapătă și cu niște degete ude povești noi de bun rămas. Mă regăsesc adesea în miez de noapte rescriind aceași poveste cu același sfârșit și niciun început. Sunt sori și ninsori dar niciodată nu-i făr’ de nori, ploi, se scurg și curg în mine, …

Mi-e frică că oriunde aș merge pe lumea asta și orice aș face, e o umbră de tristețe în mine care mă va urma pe veci până la capătul lumii. E înrădăcinată adânc, e parte din mine. Contribuie la construcția personalității mele în întregime și cu bune și cu rele. …

Dear old lover, I wrote you a letter to tell you I still write about you. In every poem, and every song, and every verse, I find your hazel eyes watching me write, and your crooked smile; you laugh while I struggle to rhyme, because you know my verses are free. My hair is a mess, my hands are blue from the ink, the bed is full of papers, and, yet, I can read on your face that you can only see the love I have

Vezi lumină și întuneric. Abia te-ai născut. Ești “oarbă”. Vezi încețoșat. O femeie te ridică și te ia în brațe. Nu poți să o vezi, dar o simți. Simți că e mama. Ai stat nouă luni în burta ei. Îi recunoști bătăile inimii și vocea caldă. Îți dă să papi…

Picură cu stropi de dorință și firimituri de iubire în ochi, inimă și buze. Se-aude cum pică-n gol lovind un întuneric necuprinzător. Și se-afundă și se-afundă mai adânc în pământ până la gât ca-n nisipuri mișcătoare, dar naiv fiind, nu știi că cu cât te agiți mai mult mai repede…

Mă gândesc la tine cum îmi căutai agale sentimentele în ochi și-mi ascundeai în buze cuvinte sărate cu dorință și pasiune, iar în păr îmi prindeai o floare albastră furată din văzduhul privirii tale nupțiale. Mă gândesc la noi cum fugeam împreună de lume, de oameni goi și triști sufletește, alergam desculți pe nisipul umed și ne aruncam în valurile-nspumate dictându-i mării să ne poarte cu ea către absolutul infinit.

Noi doi si o casă goală, fugărindu-ne desculți prin mansardă, găsindu-ne locul prin așternuturi, printre perne, fulgi si pene, îți arăt ce înseamnă timpul și cum nu trece atunci când sunt cu tine, ștă pe loc, fermecat de zâmbetul tău frumos de simplu. Tu și o sticlă scumpă de vin…

E trei dimineața și nu am somn, alerg după suflete îmbibate în clor. Poveștile de noapte bună le-am auzit de nenumărate ori. Prea multe voci, am rămas doar eu și-un pat neîncăpător. Străin de atingere. Atât de familiară imi e, pielea ta crudă stând pe pielea mea, dar, înăuntru, cine-mi atinge sufletul? Goliciunea asta bolnăvicioasă este contagioasă. Buzele-mi tresară ca de fiecare dată la patru și trei sferturi în noapte.