Acolo, aici

Luna Waterfall
Sep 5, 2018 · 2 min read

Doare să scriu

c-o inimă ce șchioapătă

și cu niște degete ude

povești noi

de bun rămas.

Mă regăsesc adesea

în miez de noapte

rescriind

aceași poveste

cu același sfârșit

și niciun început.

Sunt sori și ninsori

dar niciodată

nu-i făr’ de nori,

ploi,

se scurg

și curg

în mine,

prin mine,

și tot mai însetată

ca niciodată sunt

după

un loc al meu

unde să mă duc

când dau de greu

și unde să fug

în lume

de lume

nebună

care-mi cântă-n strună

cât e ziua de lungă;

un loc al meu

în brațele lui,

cu capul meu

pe pieptul lui,

să râd și să plâng

acolo,

să mor și să renasc

cu zâmbetul lui

într-o parte.


Am stat așa

la multe piepturi,

am plâns și-am râs

și-am plâns iar,

am renăscut privind

multe zâmbete

drepte, într-o parte,

în cealaltă parte,

dar nu era pieptul lui,

nu era zâmbetul lui,

nu era râsul meu,

nu era locul meu.


Se-ntrevede la orizont

o rază slabă;

pâlpâie suficient

cât să m-agăț

c-un dinte de ea

și să nu dau drumul

iluziei

că voi fi într-o zi

acolo,

la piept,

în brațe,

cu zâmbet,

lângă el.

Pân-atunci

suspin

în sânul meu

doine de dor,

suspine de amor;

învăț

să râd de mine,

să plâng cu mine,

să mor și să renasc

aici

prin mine.

Luna Waterfall

ad astra per aspera

Welcome to a place where words matter. On Medium, smart voices and original ideas take center stage - with no ads in sight. Watch
Follow all the topics you care about, and we’ll deliver the best stories for you to your homepage and inbox. Explore
Get unlimited access to the best stories on Medium — and support writers while you’re at it. Just $5/month. Upgrade