Vreau

să te sărut.

Probabil vorbește alcoolul din mine

acum, dar vreau

să vad cum e să-mi guști

buzele

ușor umede.

Doar le atingem încet,

atât cât

să ne simțim gustul.

Iar apoi

mă-ndepărtez puțin

ca să ne uităm

unul în ochii celuilalt

și să ne citim în ei

zâmbetele tâmpe.

Acum

vei știi dacă mi-a plăcut

sărutul

și dacă are rost să-ncepem.

Să continuăm.

Doare să scriu

c-o inimă ce șchioapătă

și cu niște degete ude

povești noi

de bun rămas.

Mă regăsesc adesea

în miez de noapte

rescriind

aceași poveste

cu același sfârșit

și niciun început.

Sunt sori și ninsori

dar niciodată

nu-i făr’ de nori,

ploi,

se scurg

și curg

în mine,

Mi-e frică că oriunde aș merge pe lumea asta și orice aș face, e o umbră de tristețe în mine care mă va urma pe veci până la capătul lumii. E înrădăcinată adânc, e parte din mine. Contribuie la construcția personalității mele în întregime și cu bune și cu rele.

Dear old lover,

I wrote you a letter

to tell you

I still write about you.

In every poem,

and every song,

and every verse,

I find your hazel eyes

watching me write,

and your crooked smile;

you laugh

while I struggle

to rhyme,

because you know

my verses are free.

My hair is a mess,

my hands are blue

from the ink,

the bed is full of papers,

and, yet,

I can read on your face

that you can only see

the love I have

for the papers,

and the ink,

and the words,

and,

of course,

for you,

my old love,

my forever muse.

Picură

cu stropi de dorință

și firimituri de iubire

în ochi, inimă și buze.

Se-aude

cum pică-n gol

lovind

un întuneric

necuprinzător.

Și se-afundă și se-afundă

mai adânc în pământ

până la gât

ca-n nisipuri mișcătoare,

dar naiv fiind,

nu știi că

cu cât te agiți mai mult

mai repede…

Mă gândesc la tine

cum îmi căutai agale sentimentele în ochi

și-mi ascundeai în buze cuvinte sărate

cu dorință și pasiune,

iar în păr îmi prindeai o floare albastră

furată din văzduhul privirii tale

nupțiale.

Mă gândesc la noi

cum fugeam împreună de lume,

de oameni

goi și triști sufletește,

alergam desculți pe nisipul umed

și ne aruncam în valurile-nspumate

dictându-i mării să ne poarte cu ea către absolutul infinit.

Mă gândesc la mine

cum îmi zâmbea timid sufletul

cu riduri in colțul gurii

când îmi spuneai șoptit în urechea dreaptă

surâsuri de amor

și cum un foc mocnea în mine încet

de fiecare dată când degetele tale îmi incendiau pielea.

Mă gândesc la ei, cei doi îndrăgostiți,

și nu pot decât să mă întreb

ce s-a întâmplat cu ei?

Unde sunt?

Cine sunt?

Cine ești tu?

Cine sunt eu?

Noi doi si o casă goală,

fugărindu-ne desculți prin mansardă,

găsindu-ne locul prin așternuturi,

printre perne, fulgi si pene,

îți arăt ce înseamnă timpul

și cum nu trece atunci când sunt cu tine,

ștă pe loc, fermecat de zâmbetul tău frumos de simplu.

Tu și o sticlă scumpă de vin…

E trei dimineața și nu am somn,

alerg după suflete îmbibate în clor.

Poveștile de noapte bună le-am auzit

de nenumărate ori.

Prea multe voci,

am rămas doar eu

și-un pat

neîncăpător.

Străin de atingere.

Atât de familiară imi e,

pielea ta crudă

stând pe pielea mea,

dar, înăuntru,

cine-mi atinge sufletul?

Goliciunea asta bolnăvicioasă

este contagioasă.

Buzele-mi tresară

ca de fiecare dată

la patru și trei sferturi în noapte.

Visul e același,

să fie noaptea zi și ziua noapte,

poate așa voi dormi

fără tine

într-o parte.

Luna Waterfall

ad astra per aspera

Get the Medium app

A button that says 'Download on the App Store', and if clicked it will lead you to the iOS App store
A button that says 'Get it on, Google Play', and if clicked it will lead you to the Google Play store