Să nu faci politică, fă

„Mâine cu cine votați?”

E Sâmbătă seara. Ești în oraș cu fetele. Regreți puțin că ți-ai invitat la masă colegul pe care nu îl mai văzusei din școala generală. E un ciudat obsedat de politică.

„Nu știu, nu mă interesează, faci politică doar dacă ești grasă”.
Bună asta. De pus pe Facebook. Oare câte Like-uri cu inimioară o să primești? Sigur primești mai multe cu „HaHa”. Celor care dau Like doar cu degetul nu le mai întorci favoarea.
Poate doar dacă pun pe urmă Gif-uri cu animale pupăcioase.

Seara trece. Vrei să plătești cu cardul.
Bună glumă. Cu cardul? La restaurant? În România? Poate ai uitat că nu ești în Olanda sau orice altă țară normală.

Vă goliți toate poșetele pe masă și reușiți să strângeți suficient încât să plătiți nota normală. Chelnerița vă înjură: „Fir-ați ale dracu! Mi-ați lăsat doar doi lei de căciulă.”

Fata a terminat Facultatea de Informatică. Nu pentru că se pricepe sau îi plac calculatoarele, ci pentru că ai ei au obligat-o.
În țara asta sunt puține domenii în care se câștigă decent, iar IT-ul e unul dintre ele. Toată lumea îți spune că îți trebuie o diplomă, nu contează dacă e pe merit sau pe șpagă, dacă ai învățat ceva sau domeniul ți-e total străin și după 3 ani de facultate.

Nu stai foarte departe, dar ți-e frică să mergi singură.
Te gândești să iei un Uber.
Dar stai! Uber a fost interzis. Oricum era puțin la limita legii.

Nu ai cash și nici nu poți să plătești cu cardul în niciun taxi. Parcă era o aplicație gen Uber dar pentru taximetriști.
Se numea Clever Taxi și a fost interzisă împreună cu Uber.

Nu ai ce face — trebuie să scoți bani din bancomat. Cursa în mod normal ar costa cam 10 lei. Hai 15 ca să fie și cu bacșiș. Scoți 40, ca să ai.

Te duci la un taxi și îi spui unde vrei să ajungi.
- Îmi dai 50 de lei? întreabă el
- Dar nu costă atât. De banii aceștia, mai bine merg pe jos
- Și mergi în pula mea pe jos. Pentru mai puțin de 50 e lei nu mă mișc de aici.

Mai întrebi câțiva taximetriști — aceeași problemă. Până la urmă pleci pe jos spre casă.
Pe drum, un puștan, nu mai mare de 12 ani îți face cu ochiul. Nu te deranjează, chiar ți se pare funny. Dar din spate altul îți trage repede poșeta și amândoi fug în aceeași direcție.

Toată scena a fost filmată de o cameră de supraveghere de la magazinele din jur. Peste câteva luni, însă, urmează să fie votată o lege prin care aceste probe video nu pot fi admise pentru că infractorul nu a știut că este filmat.

Înainte să intre în vigoare, legea va trece și pe la Curtea Constituțională, care va spune că totul este în regulă.

Când Curtea Constituțională este aleasă de politicieni, se pare că e greu să ia decizii care să îi dezavantajeze. Prin legea asta cu proba video, practic se face ca flagrantul să fie imposibil.

Dar pe tine nu te interesează politica.

Habar nu ai unde e cea mai apropiată secție de Poliție. Un grup de liceeni trece iar tu îi întrebi.
„Suge-mi-o și îți spun” spune unul, urmat de o explozie de râsete.

Trece un autobuz de noapte. Știi că se oprește chiar în dreptul blocului tău. Te gândești că poți să verifici de acasă, de pe laptop unde e poliția.
Șoferul autobuzului te vede:
- Domnișoară, știi că trebuie să validezi de fiecare dată, chiar dacă ai abonament?
- Vă rog, mi-au furat geanta…
- Îmi pare rău, ori te dai jos, ori îți dau amendă.

În timp ce îți scrie amenda, intră un băiat cu haine mulate și lanț de aur peste tricoul cu sclipici. Se așează pe două scaune de handicapați. Șoferul autobuzului trece pe lângă el cu ochii în pământ.
„El nu trebuie să valideze de fiecare dată?”
Nu spune nimic. Doar intră în cabină vizibil dezamăgit de sine.

• Fă, nu m-ai văzut la televizor?
  - Nu mă uit la televizor. Cine ești?
  - Tata e Președintele Partidului. Pot să te violez aici și nu pățesc nimic.

L-ai înjura, dar ți-e și mai scârbă de politică.

Abia te-ai mutat. Nu cunoști pe nimeni în bloc, deci nu știi pe cine să suni la interfon la ora asta. Faci câțiva pași în spate, să vezi cine are lumină sau televizor aprins. În timp ce încerci să îți dai seama la ce apartament să suni, o haită de câini vine amenințător.
Nu sunt maidanezi, ci aparțin unuia care are casă pe acolo și îi lasă liberi noaptea.
Plină de mușcături, găsești un balcon la parter în care să sari și să rămâi până dimineața.

Dimineața mergi din nou la blocul tău și aștepți să iasă cineva.

Primii care ies sunt un cuplu de bătrâni. Înainte să te strecori în bloc, te invită la vot. Partidul le-a promis 100 de lei la pensie și că o să aducă toți tinerii înapoi. Mai presus de toate, nu o să vândă țara străinilor, cum vor ceilalți (conform televiziunilor deținute de membri și apropiați ai Partidului).

În sfârșit ajungi acasă, deschizi cu cheia de sub preș.
Ai telefon fix cu care o suni pe maică-ta. Îi povestești ce ți s-a întâmplat. Taică-tău îți spune să suni repede la bănci să anulezi cardurile.

Va fi prea târziu. Hoții făcuseră deja deja mai multe comenzi online, conturi Premium pe site-uri de adulți. Nu vei reuși să anulezi toate aceste plăți.

Pe Mess, colegul ăla ciudat cu politica, cu care te-ai conectat aseară pe Facebook, te întreabă cu cine votezi până la urmă. Îi povestești ce s-a întâmplat.
- Aveai buletinul în geantă?
- Nu. Îl țin acasă.
- Atunci cu cine votezi?
- Nu merg la vot. Nu mai am chef de nimic. Și nici nu am cu cine.
- Cum adică nu ai cu cine? Din 23 de opțiuni nu găsești pe nimeni măcar puțin mai puțin scâboși decât ceilalți?
- Am auzit de un partid nou, dar care nu are nicio șansă să câștige. De ce să pierd vremea?
- Nu ești prima care are argumentul ăsta. Dacă toți i-ați vota, poate chiar ar avea ceva șanse.
- Trebuie să plec. Te pwp, pa.

Îi dai Block. Nu ai chef de prostiile lui.

Te uiți la niște romcom-uri, la niște videoclipuri pe Youtube și aștepți să se termine odată ziua asta.

Nu că te-ar interesa politica, dar Partidul cel mare va câștiga detașat

Comanzi online un nou telefon, îl plătești cu un card de la altă bancă pe care îl aveai acasă. Aștepți o săptămână și nu vine. Te uiți pe site și comanda e anulată. Îi suni, aștepți o jumătate de oră până te preia cineva. Îți spune că nu ai ales departamentul corect. Te redirecționează și aștepți încă 20 de minute. Trebuie să povestești din nou care e problema. Acum ți se zice că trebuia să alegi alt departament, care de fapt era cel pe care l-ai ales prima dată.
Și asta ți se întâmplă la cel mai mare retailer online, nu la vreo instituție a statului.

Vei raporta incidentul la Protecția consumatorului, dar nimic nu se va întâmpla.
Pui povestea pe Facebook — record personal de Like-uri enervate, doar atât.

Încă o dată, schimbarea legilor pentru beneficiul unor politicieni are efect în lumea reală.
Chiar și nesimțirea nu poate fi decât tolerată atunci când nu poate fi anchetată și condamnată.

Ah, scuze, am uitat. Tu nu faci politică.

Noii Parlamentari instalează un nou Guvern, care dă niște Ordonanțe de Urgență pe care sincer nu prea le înțelegi ce fac. Știi doar că toți prietenii pe Facebook merg la protest.

Proteste destul de mari, așa că Guvernul anulează Ordonanța.

Pe parcursul următorilor ani, Parlamentul va vota legi mai sinistre decât acea Ordonanță. Dar mai rar astfel încât presiunea străzii să explodeze din nou.

Partidul are oameni puși în funcții cheie, astfel încât să nu care-cumva să fie condamnați liderii săi înainte să se dea legile potrivite.

Opoziția e un pamflet. Câteva partide sunt formate din aceeași teapă de politicieni și beneficiază la fel de mult de noile legi. Mai e unul format din neo-hipioți care nu știu ce vor.

Legile sunt contestate cu jumătate de gură la Curtea Constituțională, dar aceasta este formată din foști membri de partid. Deciziile acesteia numai în spiritul Constituției nu sunt. Dar oricine îndrăznește să îi conteste deciziile e catalogat anarhist care nu respectă statul de drept.

Dar ce faci când statul de drept e strâmb? Nu politică, se pare.

Vor mai ieși oameni din când în când la protest, dar din ce în ce mai puțini. Maică-ta îți interzice să mai ieși după unul din aceste proteste devine violent. Ești prea mică și neimportantă pentru a determina vreo schimbare.
Ca o picătură când e nevoie de un ocean.

Tu te împotrivești, și primiți că o să mai ieși.

Amicul căruia îi place politica, și căruia i-ai dat unblock între timp, te invită de fiecare dată la protest, dar azi te doare capul, mâine ești prea obosită, poimâine trebuie să faci curat. Mereu ai o scuză incontestabilă.

Încet-încet, nu mai urmărești știrile, nu mai deschizi nici Facebook-ul să urmărească prietenii virtuali știrile pentru tine.

Oricând cineva încearcă să facă politică de față cu tine, îți pierzi interesul și niciodată nu asculți.
Serviciul e din-ce-în-ce mai greu, ți se cere tot mai des să faci ore suplimentare.

Trec anii și până la urmă te hotărăști că trebuie să pleci din țară.

Vrei să cauți pe Google, dar nu poți de pe telefon. Ajungi acasă și încerci de pe laptop. În locul Google-ului, e doar mesajul „Acest site contravine legilor în vigoare”. La fel Facebook, Yahoo.

Deschizi televizorul și dai pe cablu, pentru prima dată în ultimii ani.
Canalele de știri, din care unele vor fi dispărut, sărbătoresc adoptarea Legii Independenței Informatice. Ce o mai fi și aia? Cauți CNN, Euronews, dar acestea nu mai sunt în grilă. Singura televiziune străină rămasă este Russia Today.

În timp ce încerci să înțelegi ce se întâmplă, cineva bate la ușă.
Faptul că ai încercat să intri pe mai multe site-uri străine a declanșat o alarmă de securitate națională. Vei fi dusă la secție pentru declarații și până la urmă vei primi doar amendă.

Tatăl tău îți spune ce e Legea Independenței Informatice. Se pare că oricât ar fi încercat statul să blocheze site-urile soroșiste, tot mai erau niște golani care le accesau. Pentru a contracara asemenea elemente haștagiste, țara va fi deconectată de la Internet. În loc, va apărea o rețea identică, dar paralelă, care va funcționa doar în țară.

Singura ta întrebare e „Ce e un soroșist?”

Dai drumul la radio în mașină. Schimbi postul până dai de unul care se numește Europa Liberă. Parcă sună cunoscut numele.

Ca într-un film care are nevoie de expoziție, una din emisiuni face o retrospectivă a ultimilor ani.

Se pare că Partidul a scos țara din Uniunea Europeană. La scurt timp, granițele au fost închise pentru „a nu mai pleca tineretul”.

Pensionarii și bugetarii primesc regulat măriri de pensii și salarii, nu destul încât să contracareze inflația, dar suficient încât să nu își schimbe votul.
În plus, a fost modificată legea electorală astfel încât e practic imposibil ca alte partide să ajungă la guvernare.

La un moment dat, auzi numele amicului cu politica.

Este o zi neagră în istoria acestei țări. Partidul a câștigat acum câțiva ani alegerile corect și asta le-a permis să aibă control total asupra Parlamentului și Este o zi neagră în istoria acestei țări. Partidul a câștigat acum câțiva ani alegerile corect și asta le-a permis să aibă control total asupra Parlamentului și Guvernului. După celebra Ordonanță de Urgență, și-au dat seama că trebuie să joace tactic.
Au profitat de ignoranța oamenilor: E mai ușor să joci Candy Crush în cele câteva minute pe care le petreci în metrou decât fii la curent cu știrile.
Muncești 12 ore pe zi, 7 zile pe săptămână și ești prea obosit ca să mai protestezi. Nu îți dai seama că e o legătură directă între cele două.
Ca tine sunt mulți. În acele zile friguroase de Februarie au ieșit mulți în stradă. Fiind atât de frig, se schimba “garda”, mereu plecau unii și veneau alții. Doar în momentul de vârf au fost câteva sute de mii. Nu aș fi surprins ca dacă s-ar fi făcut o analiză obiectivă și luați în calcul toți cei care au participat și au plecat înainte de vârf, să fi fost peste un milion.
Însă Partidul nu a renunțat. Au făcut aceleași lucruri, pe parcursul următorilor ani și mult mai mult. Și-au eliminat adversarii politici și juridici.
S-au îndepărtat de valorile Europene până UE a tăiat robinetul de bani, apoi au ieșit complet din Uniune.
A fost un plan gândit de mult. Să nu uităm că vameșii au primit salarii mărite și pensii speciale cu mult înainte. A fost o știre care a trecut neobservată la momentul respectiv, dar care arăta de atunci intențiile acestui regim.
Pentru cine citea știrile bineînțeles.
Acum, după închiderea granițelor, naționalizarea companiilor mari, închiderea sau acapararea companiilor media incomode, ultimul pas spre instalarea completă a regimului totalitar este deconectarea de la Rețeaua globală de Internet prin această Lege a Independenței Informatice.
Practic, Regimul va putea face orice, nestingheriți. Vor putea filtra orice știre. Pot asculta telefoane, urmări discuții private de pe aplicații de tip Messenger.
Orice “dușman social” va putea fi detectat cu mult înainte de a putea pune în pericol Regimul.
Totul, dragi prieteni, pentru că nu ați vrut să faceți politică.

Am scris aproximativ același articol (Să nu faci politică, bă) adresându-mă unei persoane de gen masculin. Din păcate, limba română nu îmi permite să fiu ambigu în privința genului.
Alegând acolo genul masculin, simt că jumătate din potențialii cititori nu s-ar fi recunoscut.

Adevărul e că bărbații sunt mult mai interesați de politică. Cu câteva excepții, implicarea femeilor în politică se rezumă cel mult la vot.
Poate sunt eu nebun (sau probabil), dar lumea condusă aproape doar de bărbați eșuează. Poate avem nevoie de altă perspectivă.

Fiecare dintre noi suntem o picătură nesemnificativă.
Dar oceanul este format din picături.