Despre alegeri. Frustrări, bucurii, Forrest Gump și Jon Snow

Pentru prima dată am votat la alegerile locale din 2007 (câte acolo au fost) și atunci am votat PL și Dorin Chirtoacă, pentru că el era tânăr iar eu votam prima dată.

La primele alegeri parlamentare din 6 aprilie am votat PLDM, pentru că era o echipă nouă și aveam prieteni acolo. Apoi vara tot în 2009, am votat PDM, pentru că Marian Lupu îmi părea interesant.

Apoi au fost multe alegeri, și la fiecare am votat pentru cei care credeam că mă reprezintă cumva, și pentru că îi taxam pe alții care nu și-au respectat principiile și valorile. La referendum tot am votat, da acolo nu s-o primit.

Așa că votul meu a trecut pe urmă pe la Oleg Brega, Oazu Nantoi și acum Maia Sandu.

În viață facem multe alegeri, fie ele electorale, sau ce mâncăm seara, multe multe, uneori ele nu-s relevante, alteori nu-s decisive, alteori just for fun. Dar mai știu că eu sunt suma alegerilor pe care le iau (bune sau proaste). Iar dacă am încredere în cineva care alege locul unde voi bea o bere, am încrederea că acolo este berea pe care vreau să o beau, dacă nu, data viitoare voi insista să aleg eu localul. Așa și cu partidele sau candidații, îi alegi nu pentru că-s salvarea și salvarea viitorului (care mereu mi-a părut o noțiune ambiguă), pentru că niciodată nu vor fi. Alegerile îs continue, și la fiece pas încercăm să alegem ceea ce ne pare mai bine. Îi alegem pentru a le da o șansă, apoi alegem pentru a le o lua. La rece, fără frustrări și dezamăgiri.

În Moldova, dar nu numai, cu cât electoratul e mai în etate, cu atât îs mai activi și asta nu pentru că ei nu știu (nu-s informați) ce fac, dar pentru că înțeleg (au experiența) că fiece alegere a lor e importantă, oricât de mică nu ar fi. Unii asta înțeleg când cei din jur mai spun că nu mai au viitor, și încearcă să recompenseze nealegerile făcute când puteau mai activ să o facă (când erau mai tineri).

De asemenea, e interesant că uneori taxăm persoanele (pentru anumite greșeli ale altor oameni care i-am ales anterior) fără a le oferi o șansă să greșească sau să nu greșească. Așa cum zicea Jon Snow, despre casele care au luptat alături de Casa Bolton, „De ce copii trebuie să plătească pentru greșelile taților lor” (Ooops spoiler sezonul 7). Eu, de asemenea, vreau să fiu taxat pentru ceea ce eu fac, și nu ceea ce fac oamenii conectați cu mine, sau viceversa, ca echipa mea să nu fie taxată pentru vreun fail pe care l-am făcut eu.

Alegerile noastre sunt responsabilitățile noastre, cu care trebuie să trăim, uneori să învățăm din ele, dar în același timp să lăsăm loc și pentru necunoscut, fără a generaliza alegerile noastre din trecut. Dacă cândva am eșuat, asta nu înseamnă că mereu vom eșua (examene, întâlniri, depunerea dosarului pentru job, un startup, o relație — toate cam au același principiu la bază, pentru că toate sunt alegerile pe care le facem).

La alegerile prezidențiale din 2016, am ales și voi alege și în turul 2 — Maia Sandu. Pentru că am văzut-o, i-am văzut temerile, i-am ascultat speranțele și am privit-o ca o persoană care ia de asemenea alegeri în fiece zi, și care nu este supereroină, sau Iisus, sau alte povești care totul va fi bine când prințul va săruta broasca sau vânătorul o va scoate pe Scufiță din burta lupului. Dar ca o persoană care își ia responsabilitatea să își accepte deciziile pe care le va lua zilnic. Pentru că echipa pe care o are este, de asemenea necoaptă în ale politicii, și care va face propriile greșeli, și va înregistra propriile succese sau frustrări, dar care își iau o responsabilitate.

Mereu mi-a displăcut fraza „Cel ce ia inițiativa este pedepsit” pentru că ajung să întâlnesc oameni care nu vor să-și ia responsabilități, și asta e trist.

Când te pornești într-o călătorie, nu știi niciodată ce se va întâmpla, ce avion vei scăpa, cine îți va vinde lucruri cu preț super mare, dacă vei rămâne fără bani sau dacă vei întâlni oameni mărinimoși, dacă vei avea intoxicații sau din potrivă, vei vedea cele mai frumoase răsărituri, vei gusta fructe despre care niciodată nu ai auzit sau ajunge în locuri despre care nu credeai că există, vei vedea locuri unde lucrurile se întâmplă altfel sau la fel, vei intra într-o lume care o depășește pe ceea care credeai că există. Și fiece călătorie e la fel de diferită, și eu știu asta când spun asta.

Shit happens all the time (literally), dar asta nu-i motiv de a nu mânca. Și mâncarea e alegerea noastră, care ne face mai buni pentru moment (o persoană sătulă e mereu mai bună).

Forrest Gump după ce a fost împușcat în fund se bucura că primește înghețată.

Iar eu voi continua să votez oameni, oricare a fost experiența mea trecută de vot. Voi continua să aleg beri de care nu am auzit niciodată, din țări care știu la sigur că nu-s mari producători de bere, voi continua să mă întorc la beri care mi-au plăcut anterior, sau să-mi aleg o nouă bere favorită. Și toate acestea sunt alegeri care le facem zilnic, dar ne lamentăm doar la unele din ele.

Cântecele vor salva Facebook-ul.