Pasiunea mea, ziua de azi

Nu ascund faptul că, pe lângă autorii mei preferați, îmi aleg cărțile și după titlu.

O z i d i n v i a ț a m e a f ă r ă d u r e r e, de Marte Petreu, a dezlănțuit, ca elogiu al zilei de azi, dorința de a citi și de a mă gândi la toate zilele de azi care s-au scris, care s-au trăit.

Și am încercat să trăiesc ziua de azi. Căci ziua de azi e cea mai bună zi care ni s-a dat.

Pentru că există un fenomen, a cărui amploare n-o cunosc, dar a cărui suferință o întrezăresc și a cărui contraproductivitate o percep. Acela a trăi în oricare alt timp, mai puțin timpul prezent. Fie a trăi într-un viitor iluzoriu mai bun, fie a trăi într-un trecut pe care nostalgia și uitarea îl fac mai atractiv.

Această cochetărie bolnăviciosă se poate trata doar asumând în mod activ prezentul.

De-ar fi să se producă o înțelegere, ea se poate realiza doar în prezent. Iar înțelegerea poate asuma trecutul. De-ar fi să fie ceva bun în viitor, acel ceva trebuie sădit azi, fără rest.

Între a înțelege trecutul și a cultiva viitorul, există ceva ce ar putea semăna cu un prezent suportabil, dacă nu de-a drepul unul minunat.

Pentru că ziua de azi e cea mai bună zi care ni s-a dat.

E ceva ce ziua de azi îmi va dărui. Și ceva ce-mi va răpi.

One clap, two clap, three clap, forty?

By clapping more or less, you can signal to us which stories really stand out.