A mind full of thoughts

Nu cred în celebrul „aşa a fost să fie’’, cred în şanse pierdute şi destine schimbate cu fiecare pas pe care îl faci.

Cred în oameni orgolioși care se pierd unii pe alții, cred în tine că poți să-ți închizi urechile la ce spun ceilalți și să deschizi ochii către simplitate şi sensibilitate, să ieşi din mulţime şi să-ţi creezi propriul drum, să nu te laşi îndoctrinat prin neştiinţă şi să mai guşti puţină modestie.

Să uiţi de cei douăzeci de trandafiri ce i-ai primit de Crăciun şi de inelul cu diamant ce-l porţi pe deget şi să începi să tresari la fiecare şoptit „Te iubesc”. Să păstrezi dragostea în fotografii, să rememorezi fiecare amintire, doar ca să retrăieşti fiecare moment. Pentru că sunt doar cadouri scumpe şi oameni ieftini.. Şi totuşi sunt mereu cei care rămân lângă tine şi tu nu-i vezi. Oameni de care tu ai nevoie doar când rămâi singur.

Dar cu unele lucruri nu te obişnuieşti indiferent cât de mult timp trece.. Nu te obişnuieşti cu golul de lângă tine. Nu te obişnuieşti în veci să nu-l ai mereu lângă tine. Şi atunci începi să-l cauţi şi încerci să-l găseşti..

Ştii când devine şi mai trist?

Când nu este aşa cum pare şi totuşi pare să fie aşa cum este.

Când iubeşti bogăţia şi te înneci în falsitate, când tânjeşti după atenţie şi sfârşeşti în singurătate , când înghiţi din cuvinte şi le găseşti prea târziu, când nu ştii ce cauţi, dar te saturi să tot aştepţi, când aştepţi prea mult şi pierzi ce găseşti.