Nu doar corupția ucide

Unește punctele

Ideea e simplă: să pun în același loc, pe aceeași pagină, niște decizii și situații care aparent nu au legatură între ele și la final să văd dacă se leagă. Acum, când m-am apucat să scriu, nu am încă datele în față, am doar în minte articole, opinii, certuri publice și top-uri care s-au vehiculat în ultimii ani și cu ocazia asta poate vedem și ce ține și ce legendă.

Să începem:

Punctul 1: Traficul

În campania electorală de la locale Gabriela Firea ne promitea că va face revoluție în materie de trafic în București și a fost atât de carismatică și de convingătoare încât aproximativ 246.553 de bucureșteni au crezut-o. Chiar ne invita ca în 6 luni de la câștigarea alegerilor să mergem să filmăm această revoluție iar eu am făcut-o aici.

A venit imediat și recunoașterea internațională, Bucureștiul reușind să ajungă pe locul 5 în topul celor mai aglomerate orașe din lume. Dacă în anii trecuți index-ul de congestionare de la TomTom se învârtea în jur de 40% crescând cu maxim 2%-3% pe an, în 2016, primul an de revoluție în trafic din București, nivelul de congestionare a crescut cu 7% atingând borna de 50%. Am reușit într-un an ce altii nu reușesc în 7: am depașit dintr-un foc orașe ca Beijing, Moscova, Istanbul sau Rio de Janeiro.

Și să mai fie clar un lucru: Suntem pe locul 1 în Europa.

Bucureștiul este cea mai aglomerată capitală dintre capitalele europene iar în Uniunea Europeană nu avem adversar, suntem cu 10% în fața tuturor, Londra sau Roma sunt abia la 40% iar Parisul se chinuie la 38%.

În 9 luni de când e Firea primar, nu a existat nici măcar o măsură care să încurajeze folosirea transportului în comun sau care să faciliteze folosirea mijloacelor alternative de transport. De un plan concret pe termen lung din care să reiasă cum anume va revoluționa traficul nici nu mai vorbesc.


Punctul 2: Taxa auto

Pe un site partener hotnews.ro apare această știre:

“ Luna trecută (februarie 2017) s-au înmatriculat peste 67.400 de mașini second-hand din import, ceea ce înseamnă de trei ori mai mult decât în luna a doua din 2016 și de patru ori mai mult decât în februarie 2015. “

Informația este preluată și de Digi24 și de Romania TV ceea ce m-a făcut să cred că e validă dacă 2 televiziuni care sunt pro și contra (nu contează pro și contra cui) au preluat-o.

Istoria acestei taxe și eliminarea ei este una complicată și are multe legaturi juridice pe care nu o să pretind că le înțeleg în totalitate. Cert este că a fost declarată parțial ilegală de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. M-am documentat pe acest subiect de aici.

Ce a făcut PSD-ul în această situație? A decis să o elimine fără să pună nimic în loc câștigând astfel simpatia celor peste 60.000 de noi posesori de rable care se vor adauga pe străzile și așa aglomerate. Și vorbim aici doar de o singură lună. Putem să ne așteptam la cifre similare în continuare atât timp cât această taxă, în orice formă ar fi ea, rămâne eliminată.

Datele astea sunt pe toată țara nu doar pentru București. Nu am găsit câte rable s-au înscris doar în București dar nu cred ca e relevant în momentul ăsta.

Punctul 3: Calitatea aerului

300-400 de tone de praf pe kilometru patrat anual. Atât praf se produce în București.

La punctul ăsta mi-a fost cel mai greu, este atât de multă informație încât este foarte ușor să te pierzi în ea.

Dar am aflat cu ocazia asta că poluarea aerului este măsurată după o grămadă de indici în funcție de modul în care se produce poluarea sau de forma substanțelor emise in aer. Nu am gasit un clasament care să le centralizeze pe toate și din cauză că de obicei nu poți compara mere cu pere acest clasament nici nu există.

Așa că am ales poluarea cu PM10 — “particulate matter” cu dimensiune mai mică de 10 microni. Aceste particule ajung în plămâni fiind de 10 ori mai mici decât diametrul unui fir de păr.

Astfel niște date din 2005 aratau cam așa:

După cum se vede, în București treaba era destul de nasoală: Peste 65 ug/mc limita admisă în UE fiind de 40 ug/mc.

Am căutat apoi niște date mai recente și am observat o continuă imbunătățire a calității aerului în București!

Măi să fie! Hai ca nu e dracu chiar atât de negru cum se spune și noi de fapt mergem în direcția cea buna.

După ce am facut imaginea din dreapta eram foarte optimist și am început să caut motivele acestei scăderi a poluării în București. Ce măsuri au fost luate de am reușit în doar 5 ani să reducem aproape la jumătate poluarea cu particule fine? Care a fost planul? Pentru că merită un studiu de caz cu care să mergem prin toată lumea să îi învățăm și pe alții cum se face treaba!

Și am găsit! Un articol din 2014 de pe Hotnews explică foarte clar și cu documente care a fost strategia câștigătoare: 
Am oprit ștațiile de măsurare a poluării!

Da. Exact. Stațiile au funcționat parțial sau deloc și atunci când au fost oprite au raportat zero. Zero poluare! Iar la finalul anului s-a facut o medie și astfel Bucureștiul a ajuns la 25 ug/mc. Motivul a fost că nu mai sunt bani pentru mentenanță: 50.000 de euro pe an!

La fel ca la bacteriile din spitale, statul român s-a gândit că mai bine băgăm mizeria sub preș decăt să vadă UE cât de mizerabili suntem. Și pentru că am zis de spitale trec și la ultimul punct:


Punctul 4: Transplantul de plămâni

OK, deci până acum am văzut cum se iau toate măsurile ca să ne îmbolnăvim și la ce cifre sunt mai sus sunt mari șanse să o facem. Și atunci hai să vedem ce măsuri se iau când suntem bolnavi, să ne facem bine.

Păi dacă ai foarte mari probleme cu plămânii și îți trebuie un transplant, statul român are o înțelegere, pardon avea o intelegere cu un spital din Austria pentru astfel de cazuri. Dar austriecii s-au săturat de noi și au reziliat contractul.

Vești bune! Spitalul Sf. Maria a investit peste 10 milioane de euro pentru înființarea unui “centru de excelență” pentru transplant de plămâni.

DAR

Ca de obicei este un dar de fapt în cazul ăsta nu doar unul:

  • Spitalul a primit acreditarea înainte să aibă tot ce îi trebuia cum ar fi un compartiment de pneumologie. Asta e ca și cum ai deveni medic și ai voie sa profesezi de prin anul 3 de facultate pentru că deja îndeplinești majoritatea condițiilor necesare. Nu toate. Majoritatea. Se pare că de atât e nevoie în România: “de majoritate” și după aia totul e posibil.
  • Spitalul nu are niciun chirurg care să fi făcut în viața lui vreun transplant de plămâni. Aici nu știu ce aș mai putea zice…

În plină campanie electorală Gabriela Firea bătea cu pumnul în masă să se înceapă transplantul la Spitalul Sf. Maria chiar dacă toată lumea îi spunea că nu e gata, mai puțin managerul spitalului care a cheltuit cei 10 milioane de euro.

În 2017 Firea vrea să taie neapărat o panglică și insistă din nou să se deschidă secția care nu e pregătită. De data asta chiar colegul ei de partid, ministrul Florin Bodog, îi zice că nu se poate. Pentru asta, ministrul este chemat de Firea la ordine (pentru ca ea este mai mare ca el în partid) și după discuția cu șefa promite că va găsi soluții.

În momentul de față nu este clar dacă există vreo opțiune pentru românii cu probleme grave de plămâni să poată face transplant dar o să las aici topul de mai jos care ne spune că în 2013 eram pe locul 4 în Europa la rata mortalității cauzate de boli respiratorii.

Rata mortalității se calculează astfel: numarul de decese la 100.000 de locuitori în perioada de timp aleasă.

deci avem așa:

Eu așa am unit punctele astea.
Dacă ar fi să aleg câte un cuvânt pentru fiecare ar fi așa: 
1: incompetență
2: populism 
3: inerție
4: iresponsabilitate
Ce e interesant este că niciunul din ele nu este corupție. Sunt convins că există o urmă de corupție în toate 4 dacă sapi puțin mai adânc dar niciunul nu este generat de corupție.

Nu doar corupția ucide.

E un trend în perioada asta care spune că toate problemele noastre pot fi rezolvate de DNA dar pentru cele 4 puncte de mai sus DNA nu ar avea subiect.
Atât timp cât o să credem că altcineva trebuie să ne rezolve problemele nu cred că avem vreo șansă să ieșim din mizeria în care ne zbatem.
De Oprescu ne-a scăpat DNA-ul pentru că noi, bucureștenii, l-am mai fi votat încă o data cu peste 50%, ziua ca proștii!


One clap, two clap, three clap, forty?

By clapping more or less, you can signal to us which stories really stand out.