Coreea de Nord | De ce a devenit putere nucleară și ce soluții sunt?
Istoria țării începe după AL Doilea Război Mondial, când peninsula Coreeană s-a împărțit în două: Coreea de Nord și correa de Sud. Partea de nord a fost sub influența URSS și Chinei, iar partea de sud sub influența Statelor Unite ONU. Astfel, în 1948 se proclamă Republica Populară Coreea de Nord.
În 1950 Coreea de Nord cucerește cea mai mare parte din Coreea de Sud, declanșând Războiul din Coreea. Coreea de Nord va fi sprijinită de China și URSS, iar Coreea de Sud de către SUA și ONU. Peninsula Coreea a aparținut Japoniei din anul 1910 până la finele celui de-al Doilea Război Mondial. În 1945, în urma capitulării Japoniei, administrația americană a împărțit peninsula de-a lungul paralelei 38, trupele americane ocupând partea de sud, iar cele sovietice partea de nord.
Insuccesul de a realiza alegeri libere pe teritoriul întregii peninsule, în 1948, a adâncit împărțirea celor două regiuni, iar Nordul a instaurat un guvern comunist. Paralela 38 a devenit, treptat, o barieră politică între cele două regiuni. Deși negocierile de unire au continuat în lunile de dinaintea războiului, tensiunile s-au intensificat, iar raidurile și încăierările la nivelul paralelei de 38 de grade latitudine nordică au continuat. Situația a luat amploare atunci când Coreea de Nord a invadat, la 25 iunie 1950, teritoriul Coreei de Sud. Acest act este considerat ca fiind primul conflict armat important din Războiul Rece. Statele Unite ale Americii asigura 88% din cei 341.000 de soldați care au ajutat forțele internaționale din Coreea de Sud în respingerea invaziei, cu ajutorul militar a douăzeci de alte țări membre ale Organizației Națiunilor Unite (ONU). Suferind pierderi grele, în două luni, apărătorii au fost împinși înapoi, într-o zonă mică în partea de sud a Peninsulei Coreene, cunoscută sub numele de Perimetrul Pusan.
O contra ofensivă rapidă a ONU a împins, apoi, nord-coreenii dincolo de paralela 38 și aproape de râul Yalu. China intră în război de partea Coreei de Nord, până la urmă în 1953 s-a încheiat un armistițiu între Coreea de Nord și Coreea de Sud, însă nu un tratat de pace. Așadar cele două țări din peninsula Coreea sunt în război din 1950. Țările sunt separate de paralela 38, nu de o frotieră in facto ci de o zonă demilitarizată, care de fapt este extrem de militarizată, de ambele părți, în total fiind în jur de un milion de soldați americani, coreeni, chinezi, japonezi și ruși.
Retorica anti-SUA a liderilor nord coreeni a început odată cu implicarea SUA și ONU în războiul din 1950–1953.
Dinastia Kim în Coreea de Nord
Din 1948 statul nord-coreean a fost condus de familia Kim. Primul lider a fost bunicul lui Kim Jong Un, Kim Il Sung (Kim Ir-sen, n.red.), care a rămas la putere între anii 1948 și 1994.
El a devenit o figură marcantă şi idolatrizată atât în viață, cât și după moarte. Kim Il Sung este cunoscut şi astăzi drept “Marele lider” sau “Președintele etern”, iar monumentele care-i glorifică domnia sunt peste tot în țară.
Cultul personalităţii lui Kim Il Sung a început să se înrădăcineze în 1950, când a condus invazia sovietică din Coreea de Sud, declanșând războiul coreean. A fost un război sângeros care a ucis în cele din urmă circa 5 milioane de soldați și civili.
După semnarea înțelegerii de la Panmunjom, Coreea de Sud — cu sprijin financiar și de securitate puternic din partea americană- a început să se transforme în ceea ce este acum una dintre cele mai bogate și cele mai avansate state din lume.
Statele Unite ale Americii, marele inamic
Coreea de Nord și SUA au rămas într-o stare conflictuală de când adminsitraţia de la Washington a susținut Coreea de Sud în războiul coreean.
SUA au 23.500 de trupe staționate în Coreea de Sud, în timp ce administraţia de la Seul reprezintă al șaselea cel mai mare partener comercial al Americii (aproximativ 112,2 miliarde de dolari în 2016).
Din aceste motive, Coreea de Nord nu se împacă bine cu Statele Unite. Propaganda nord-coreeană descrie America drept un agresor imperialist, care se ţinteşte subjugarea poporului coreean. În acest sens există un întreg muzeu dedicat presupuselor atrocități americane în timpul războiului coreean.
În mod evident există o relație proastă cu statul înrudit din Sud, dar ostilitatea continuă şi faţă de Japonia, pe care regimul de la Pyongyang/Phenian a amenințat-o de multe ori.
De asemenea propaganda partidului comunist se bazează pe retorica anti-SUA. La postul public de televiziune. Tensiunile dintre cele două țări s-au intensificat în ultimii ani, datorită testelor nucleare și testelor de rachete balistice efectuate de Coreea de Nord. Coreea de Nord a efectuat până acum cinci teste nucleare și a lansat mai multe rachete, iar experții consideră că regimul de la Phenian vrea să dezvolte rachete nucleare capabile să lovească Statele Unite. Kim Jong-un a declarat că țara sa este foarte aproape de efectuarea unui test de lansare a unei rachete balistice intercontinentale.
În urmă cu câteva săptămâni Coreea de Nord a făcut un alt test. Puterea de la Phenian a detonat o bombă cu hidrogen de câteva ori mai outernică ca cea de la Hiroshima, provocând un cutremur de 6,9 pe scara Richter. Comunitatea internațională s-a sesizat repede și a încercat sancționarea Coreei de Nord.
Dacă se confirmă că regimul nord-coreean a testat cu succes prima bombă cu hidrogen, înseamnă că Phenianul şi-a dus programul nuclear la un cu totul alt nivel. Motivul: o bombă cu hidrogen sau bombă termonucleară, cum se mai numeşte, este mult mai puternică decât cea atomică. Bomba atomică este cea folosită, cu efecte nimicitoare, în 1945, împotriva oraşelor Hiroshima şi Nagasaki din Japonia.
Coreea de Nord | Dictatura testelor nucleare
Programul nuclear al Coreei de Nord provoacă una dintre cele mai mari îngrijorări din lume. Că a fost sau nu bombă cu hidrogen, vom afla, probabil, la un moment dat. În acest moment, ştim că a fost vorba de un test nuclear. Al patrulea din istoria acestei ţări.
Actualul lider nord-coreean avea doar 15 ani în 1998, când tatăl său, Kim Jong-il, lansa o rachetă deasupra Japoniei, atrăgând atenţia lumii întregi asupra capacităţilor militare ale Phenianului. A urmat momentul 2006, când Phenianul a efectuat primul său test nuclear, după ani de neînţelegeri cu Statele Unite.
George W. Bush, fost preşedinte al Statelor Unite: „Statele Unite condamnă acest act provocator.”
La acel moment, Coreea de Nord anunţa că a efectuat un test nuclear subteran. Cu toate acestea, experţii spun că dispozitivul a avut la bază plutoniu, şi nu uraniu îmbogăţit. De altfel, oficiali din serviciile secrete americane au declarat că puterea bombei nord-coreene a fost de cel puţin zece mai mică decât cea lansată asupra Hiroshimei în 1945.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre cel de-al doilea test nuclear al Phenianului. Bomba testată în mai 2009 a avut puterea celor din Hiroshima şi Nagasaki. De altfel, seismografele din Coreea de Sud au înregistrat un cutremur cu magnitudine cinci ca urmare a testului din nord. În consecinţă, Organizaţia Naţiunilor Unite a înăsprit sancţiunile împotriva regimului comunist.
Spre deosebire de testele anterioare, de această dată explozia a fost mai puternică, dar bomba nucleară a fost mai mică, mai compactă. Acest test nuclear a fost extrem de sofisticat, sigur, a fost perfect şi nu a produs efecte negative în vecinătate.
Alt anunţ triumfător, un nou test. Se întâmpla în februarie 2013, când regimul a anunţat că a folosit un dispozitiv miniaturizat şi mai uşor, tocmai pentru a putea fi montat pe rachete. Acest lucru a alarmat în plus comunitatea internaţională, care se teme că Phenianul va dobândi capacitatea de a produce un dispozitiv nuclear care să poată fi instalat pe rachete cu rază lungă de acţiune.
David Albright, fost inspector ONU: „Situaţia este extrem de periculoasă, nu există constrângeri asupra acestui program, iar Coreea de Nord pare foarte hotărâtă să-şi construiască un arsenal nuclear.”
Statele Unite urmăresc îndeaproape regimul de la Phenian. Oficialii americani cred că Phenianul îşi îmbunătăţeşte rachetele cu rază lungă de acţiune, sub pretextul cercetărilor aerospaţiale. Nord-coreenii dau, însă, asigurări că nu există niciun motiv de îngrijorare.
Kim Gun Song, directorul centrului aerospaţial nord-coreean: „De ce Dumnezeu am intenţiona să lansăm bombe nucleare asupra oamenilor din lumea asta, inclusiv asupra Statelor Unite?”
Lansarea de miercuri a stârnit, însă, cu adevărat îngrijorare. Spre deosebire de primele trei teste, acesta este primul în care ar fi fost testată o bombă cu hidrogen. Anunţul triumfător a fost făcut, ca de obicei, de televiziunea de stat.
Armele chimice ale nord-coreenilor reprezintă un alt motiv de îngrijorare pentru comunitatea internaţională. Cu toate că este o certitudine faptul că Phenianul deţine arme chimice, nimeni nu poate spune cât de complexe sunt şi nici cât de multe. Şi nici despre numărul rachetelor balistice nu se ştie nimic. E clar doar că există şi că sunt testate periodic.
Pe cine ameninţă Coreea comunistă
Mesajele agresive de la Phenian au aproape întotdeauna aceeaşi ţintă — Statele Unite. De fiecare dată, nord-coreenii îi ameninţă pe americani cu distrugerea, iar mesaje asemănătoare sunt aruncate ocazional şi în direcţia Coreei de Sud, inamicul istoric al vecinilor din Nord.
Kim Jong-un a semnat planul de pregătire a rachetelor, ordonând ca ele să fie pregătite pentru a lovi oricând teritoriul american, bazele militare din Pacific, inclusiv Hawaii şi Guam, precum şi cele din Coreea de Sud.
George W. Bush, fost preşedinte al Statelor Unite: „ Coreea de Nord este un regim care se înarmează cu rachete şi arme de distrugere în masă, în timp ce îşi înfometează cetăţenii. Asemenea state şi aliaţii lor terorişti reprezintă o axă a răului care ameninţă pacea lumii.”
Prezentatoare: “Informăm oficial Casa Albă şi Pentagonul că politica ostilă a Statelor Unite faţă de Coreea de Nord şi ameninţările lor vor fi zdrobite. Operaţiunea fără milă a forţelor noastre armate a fost, în sfârşit, examinată şi ratificată.”
Prezentatoare: “Statele Unite ar trebui să înţeleagă că, dacă exerciţiile militare “Ulchi-Freedom Guardian” vor avea loc, teritoriul ţării nu va fi sigur. Nu mai suntem aceeaşi forţă militară ca înainte, suntem mai puternici şi putem lupta cu Statele Unite.”
Kim Jong-Un, un lider mereu pe picior de război
Are 32 sau 33 de ani (nimeni nu ştie cu siguranţă anul naşterii), a studiat în Elveţia, duce o viaţă excentrică şi îi conduce — cu mână de fier — pe unii dintre cei mai săraci oameni de pe planetă. Vorbim despre Kim Jong-Un, tânărul lider nord-coreean care-şi serbează chiar mâine ziua de naştere. Fiul lui Kim Jong-il a făcut din ambiţiile sale nucleare ţel suprem al Coreei de Nord, dar până să preia puterea era practic un necunoscut.
De aşa primire are parte Kim Jong-Un de fiecare dată când îşi face apariţia în mijlocul mulţimii, la congresul Partidului Comunist sau la uriaşele parade militare, cu care Phenianul încearcă să-şi impresioneze şi să-şi intimideze duşmanii. Este adulaţie reală sau rezultatul unei maşinării de propagandă care funcţionează perfect? Aplauze de neoprit, lacrimi de bucurie, scandări nesfârşite, haine sfâşiate… nimic nu lipseşte!
Tânărul lider de la Phenian a venit la putere în decembrie 2011, după ce a murit tatăl său, Kim Jong-Il. Kim Jong-Un fusese desemnat drept urmaşul tatălui său încă din 2010, când a apărut în public pentru prima dată. Nimeni nu ştia exact nici măcar câţi ani are.
Există soluții?
Conform James Conca, redactor Forbes.com, există și nu una.
Prima soluție, începerea unor negocieri cu regimul Kim “lăsând la o parte prejudecățile legate de insecuritatea întâlnirii”; recunoașterea puterii rachetelor balistice și a capabilității nucleare a Coreei de Nord și asigurarea regimului că nu se va schimba atâta timp cât nu reprezintă pericol internațional și pentru populația țării.
Surse | Rfi, Digi24, Historia.ro, Forbes, Time, CNN
DOCUMENTAR | The New York Times
