Primul sărut (care a contat)

O inițiativă de promovare a festivalului Serile Filmului Gay, născută din crezul că poveștile care ne arată ce avem în comun ne pot ajuta să ne înțelegem și acceptăm diferențele − și ce moment mai universal, oriunde ne-am afla în spectrul HeteroLGBTQI, decât primul sărut.

− Colecție de povești desenate de Paul Mureșan


În patru zile urma să împlinesc 31 de ani. Eram în Paris a nu-știu-câta oară, dar era prima oară când îmi făcusem curaj să merg în Marais. După trei relații long-term și câteva eșuate brusc cu femei, mă hotărâsem să încerc ceea ce-mi dorisem de când mă știu. Să mă sărut cu un bărbat.

Am intrat în COX, un bar de pe Rue des Archives. Era plin ochi de bărbați cu care, culmea, semănam: chelioși, bărboși, tatuați. După ce-am discutat cu câțiva, unul m-a luat de mână și m-a întrebat dacă vreau să mergem să dansăm în „Bears’ Den”. Inima a început să-mi bată foarte tare. L-am însoțit.

Câteva dansuri și zâmbete mai târziu, m-a luat din nou de mână, cu cealaltă m-a apucat ferm de mijloc, m-a lipit de el și m-a sărutat. Am simțit că mă desprind de podea. Chimia dintre noi, mirosul lui, raportul de forțe, barba lui care se freca ușor de obrazul meu… A fost WOW!

Mi-am dat seama că trăiesc pentru prima dată ceea ce alții trăiseră în adolescență. Asta așteptasem atâția ani și, deși știam că să iubesc un bărbat urma să-mi creeze multe probleme în țară, am decis că nimic nu mă va opri să-mi trăiesc viața.

— Tiberiu


2012 a fost anul dezlănțuirii mele. Până atunci am ajuns să-mi spună inclusiv un unchi pe care-l văzusem de câteva ori în viață: „Mă, copile, tu.. tu ești prea cuminte!”.

În perioada aia îmi pregăteam lucrarea de dizertație care presupunea câteva mii de desene însă astea erau un fleac fiindcă eram copil cuminte. În paralel ieșisem la vânătoare și din jungla urbana a Clujului a răsărit o frumusețe de bărbos cum rar am mai zărit. Vorbea și gesticula cum nu se putea mai firesc și nu se uita peste umăr la finalul propozițiilor. Un Zeu care vorbea franceză! Eram foarte sigur că nu o să avem nimic împreună, dar mă bucuram să fiu pe lângă el și să-l văd cum vorbește cu ochii constant întredeschiși. O prietenă ne făcuse cunoștință la o cafea. Ei ăi doresc tot binele din lume.

Plimbări până la patru dimineața, niște coincidențe incredibile și o piesă de teatru ne-au adus într-o seară în apartamentul lui cu geamuri larg deschise spre Someș. Lumina venea de pe hol, eram la masă și s-a lăsat liniștea între doi mari vorbăreți. S-a ridicat în picioare, s-a apropiat de mine și deși știam ca se va întâmpla tot nu-mi venea să cred. Ieșisem la vânat dar tremuram ca un iepure prins în capcană. Cu fiecare sărut deveneam tot mai sigur pe mine și nici măcar Someșul nu mai puteam să-l aud.

— Paul


Aveam 13 ani. Eram acasă la un prieten. Părinții lui erau plecați din oraș și am stat treji până noaptea târziu ca să vedem un film erotic pe TVR. Filmul a început, iar noi eram de-a dreptul emoționați, pentru că era prima dată când puteam vedea un film din ăsta fără să ne fie teamă că ne prind părinții. În filmul ăla am văzut prima oară două femei care se sărutau. Recunosc că am fost destul de surprinși și ne-am gândit că, dacă fetele fac asta, pot să o facă și băieții.

La început a fost o chestie extrem de dubiosă pentru că tot ce am făcut a fost să ne ținem buzele foarte strânse și să ne atingem gurile, așa, ca și cum ar fi fost ceva scârbos. După vreo jumătate de minut am început să folosim și limba, exact cum am văzut în film. Ne-a plăcut atât de tare treaba asta, încât nu ne-am mai uitat la restul filmului decât când auzeam gemete.

Dacă ar fi să descriu în trei cuvinte, ar fi: dulce ca dracu’! Pentru că tocmai mâncasem niște șerbet de zmeură de la bunica prietenului meu. Am zis zmeură, dar nu sunt convins din ce era făcut, doar că era extrem de dulce.

— Teleșpan


Trebuia să mă pup cu cineva pentru că eram deja în liceu și nu o făcusem până atunci. După patru ani de școală generală cu blugi trapezi, aparat dentar multicolor și o monosprânceană prezentă în toate activitățile post-școlare, voiam să demonstrez ceva. Eram la o petrecere la cineva acasă, părinții erau plecați, genu’ ăla de adunare. Am dus vodcă. Mă simțeam atât de fucking badass (dar în același timp rușinată) să port după mine o sticloanță care avea să pornească tot.

Începeam să văd triplu, când am zărit o pereche de skate shoes în zare și mi-am zis că asta e șansa mea. L-am întrebat pe tip dacă ascultă ROCK. Ascultă. Bun, e bun. Era singurul lucru după care mă ghidam, pentru că nu îmi păsa absolut deloc. Prietena mea cea mai bună se săruta cu tipi, trebuia să bifez și eu treaba asta.

Ne-am pupat, undeva după 12 și după epuizarea absolută a alcoolului. Îmi amintesc doar o limbă și multă salivă. Era cumva dacă îmi aminteam mai multe, dar nu. Chiar nu. Puțin mai încolo aveam să îmi dau seama că eram indrăgostită până peste cap de prietena mea cea mai bună și aș fi uitat orice sărut, nu din cauza alcoolului, ci fiindcă ea era singura persoană pe care o vedeam triplu. Mereu.

— Teo


S-a întâmplat oarecum din greșeală, cu un SMS către el, SMS care ar fi trebuit să fie un mesaj pe Facebook. Apăsasem deja send și nu mai puteam face nimic. În capul meu era un vârtej de sentimente contradictorii așa că am zis că cel mai bine e să fug. Am fugit, gândidu-mă cum toate lucrurile o să o ia razna de acum înainte. I-am trimis un SMS unui tip în care i-am zis că-mi place de el și că mi-ar prinde bine o îmbrățișare. Nu-mi venea să cred, poate era de la alcool. Am primit răspunsul imediat ce am ajuns acasă. Mă întreba unde sunt, vrea să ne vedem. Și ne-am văzut zece minute mai târziu. Am râs amândoi, mi-am primit îmbrățișarea și apoi s-a întâmplat și sărutul. Nu e mare diferență între a săruta o femeie sau a săruta un bărbat. Poate doar o barbă în plus. S-a lăsat cu o plimbare lungă prin oraș care a dus la el acasă. În fața blocului, călcam cu grijă, ca să nu strivim melcii. S-a mai lăsat cu una dintre cele mai frumoasă relații pe care le-am trăit până acum și pe lângă blocul lui avem în continuare grijă să nu călcăm melcii.

— Dorin


Eram pe jos, tocmai ne uitaserăm la un film și eu mă uitam la bibliotecă și era ceva carte în maghiară și am întrebat ce înseamnă și era ceva gen cerul și pământul.

Ég es föld.

— Vlad


Era octombrie, frig cumplit. Stăteam în cămin pe vremea aia, ne-am văzut la Nera, pe Babeş – acolo era cârciumă gay, între timp a ars şi s-a transformat în club de fitness. L-am acostat cu: „Ce faini îs pantalonii, de unde-i ai?”, mi-a răspuns: „De la Tabita”, şi asta a legitimat luarea de mână.

Am mai dănţuit pe muzici proaste şi cred că întreaga construcţie se mişca în ritmul nostru. Dar atunci nu ne prea păsa de precaritatea structurală a clădirii.

La un moment dat am vrut să îl sărut şi mi-a zis foarte sigur pe el: „Chiar vrei să ne vadă toată lumea?”. Am hotărât să ne țucăm afară, în drum spre cămin, la umbra unui stâlp de iluminat.

— Silviu


Mă speria ca naiba ideea de a mă săruta sau de a fi sărutată, chiar dacă exersasem din plin pe mere, jucării de pluș sau dosul palmei. Aveam 11 ani, el era cu un an mai mare, pistruiat, nas mic, ochi căprui și păr șaten. Nu știam multe despre el, dar știam că mă poate face să tremur. Zâmbea ca o hienă. D-Day a fost programată, oarecum fără implicarea mea, de prietena lui cea mai bună, care era cea mai populară și mișto tipă din generală. S-a stabilit ora și locul, iar lumea începuse să afle. Priviri dubașe pe hol și zâmbete pe sub bărbie.

„Ne întâlnim la x în curtea mare.”

Țin minte că aveam ceva geacă de fâș multicoloră, cu mult verde, iar el purta ceva roșu. O grămadă de capete atârnau de la ferestrele școlii, dar nu-mi păsa, eram prea preocupată să-mi controlez cantitatea de salivă din gură. Am început să ne sărutăm timid, abia dacă-mi depărtam buzele, până când el m-a oprit, mi-a cuprins fața în palme și m-a dădăcit tacit. Îmi aduc aminte de niște fluturași înecați în salivă.

După invazie am vrut să merg la ore, dar fetele mai mari m-au luat și ne-am pitit după o sobă de teracotă să ne hlizim despre cum se ating limbile.

— Ruxi


Nici nu mai știu cum am ajuns acolo pe balcon, era destul de frig, dar probabil nu mai conta, nu mai băusem niciodată atât de multă bere, nu mai văzusem niciodată atât de multă bere, câtă lume, cât fum și în camera cealaltă părinții. Oare așa ar trebui să fie toate majoratele, câtă sărbătoare, eu la 18 ani fugeam la munte, nu știa nimeni nimic, aproape că uitasem și eu.

Și acum te așezai pe mine ca și cum ar fi fost ceva obișnuit, n-am obiectat, mi se părea ceva obișnuit. Mă gândisem de atâtea ori, mă răzgândisem de atâtea ori, ce chestie cu alcoolul ăsta, ce caldă ești, oare se uită cineva la noi, oare contează.


Era o noapte de început de vară și eu străbătusem jumătate de țară cu trenul personal ca să o cunosc pe fata pe care o iubeam. Aveam 18 ani neîmpliniți, iar ea împlinea 16.

Gara din Alba Iulia mi s-a părut cochetă și pustie. Mă aștepta. M-am oprit în fața ei, fâstâcit, mi-a zâmbit, fâstâcită. Am bălmăjit un soi de prezentare și ne-am apropiat. Ne-am sărutat copilărește, lovindu-ne nas în nas și puțin pe un colț al gurii. Am realizat amândoi că sunt puuuuuțin mai scund.

Apoi, pe drumul prin cetate, printre teii înfloriți, m-am simțit fericit cum nu mai fusesem niciodată. Mai târziu mi-am dat seama că e dragostea vieții mele, iar ea a aflat că sunt trans.

– Patrick


S-a-ntâmplat într-o primăvară în Normandia, cu timp capricios și ceruri minunate, într-un orășel de mal de mare, cu piața centrală locuită de un boschet uriaș tăiat în formă de mic dinozaur.

Pe vremea aia scriam cel puțin o scrisoare pe săptămână, pe care o trimiteam prin poștă și-așteptam cu emoție răspuns, făceam poze pe film cu un Nikon FM2 argintiu pe care mi-l dorisem teribil de tare și reușisem ca prin miracol să-l am.

Prin orășelul ăla normand trece meridianul Greenwich și la marginea plajei și a drumului e un zid jos în formă de semicerc, cu mențiunea „Meridien de Greenwich”.

Eram acolo cu o fată pe care o întâlnisem de ceva vreme și cred că începusem să mă îndrăgostesc de ea, m-am îndrăgostit de când mă știu doar de fete.

Ea organiza o expoziție de grup iar eu am urmărit-o și-am documentat tot procesul.

Urma să mă întorc la Paris, montasem și demontasem o groază, dormisem puțin, văzusem oameni mișto și descoperisem plaje pustii și triste și le calva, adică un soi de țuică de mere.

M-am trezit sărutând-o călare pe meridian și a umat o poveste care a durat câțiva ani, dintre care câțiva chiar lângă Greenwich.

— Oana


Mi-a făcut un ceai și mi-a zis să-l aștept în cameră, a spus că vine imediat. Îmi bătea inima foarte tare, nici nu știu ce-mi trecea prin cap.

După puțin timp s-a întors în cameră, s-a pus pe un scaun lângă laptop, sorbea din cafeaua lui minusculă; cred totuși că era vin, în fine, încercam să mă uit la el insistent, dar nu puteam. Eram prea emoționat, îmi era foarte cald și nu știam cum să mai stau cu mâinile. S-a ridicat și a ieșit din cameră din nou, n-am apucat să fac nimic și s-a făcut întuneric. Inima îmi bătea tot mai tare, eram speriat, dar în același timp știam ce urmează. S-a așeazat lângă mine și brațele ni s-au atins. Nu știam ce să fac, m-am blocat, îmi bătea inima foarte tare. Ne uitam unul la celălalt și, când să-mi las privirea în jos, m-a prins de fața și am închis ochii.

— Rubio


Am sărutat mulți oameni la viața mea, dar niciodată nu a fost la fel ca atunci când m-am sărutat cu EA. Eram într-un bar cu pereți verzi, ea avea o ojă verde pe unghii… Așa a fost să fie. Verde. De atunci verdele e culoarea noastră.

Era prima dată când ne vedeam live. Emoțiile nu ne lăsau să spunem lucruri coerente. Mi-am aprins o țigară și am băut din berea din fața mea, în speranța că mă voi mai înmuia și voi putea să vorbesc normal cu ea. M-a înmuiat atât de tare încât mi-am pus capul pe masă și mi-am lăsat mâna întinsă, lângă a ei. Nu mai știu exact cum, dar mâinile noastre și-au dat întâlnire și s-au îmbrațisat și mângâiat pentru minute întregi. A fost… magic. Simțeam că mă conectez cu ea și că mâinile noastre parcă fac dragoste, așa de puternică era energia dintre noi. Mi-am ridicat capul și ne-am îmbrățișat. Și-a pus capul pe umărul meu, apoi l-a mutat încet din ce în ce mai aproape de al meu până când am putut să îi simt respirația pe buze. S-a apropiat și mai mult și… s-a întâmplat! M-a sărutat, iar eu i-am răspuns. Niciuna dintre noi două nu mai simțise așa ceva până atunci. Simțeam că iau foc. Simțeam că sunt completă. Simțeam că sunt fericită, iar asta era o minune pentru că eu sunt o persoană nefericită în general.

A fost primul sărut pe bune. Primul sărut care a contat cu adevărat.

— Poveste publicată ca răspuns la acest post, de Floarea Soarelui