Gânduri sinucigașe…viraj

Tresar prin somn și mi se pare

că n-am tras podul de la mal.

Credeam că îngropasem tot trecutul într-un cufăr foarte adânc în oceanul uitării, încuiasem ușa care ducea la mal și înghițisem cheia, dar, la prima furtună, cufărul veni de pe fundul mării și, când să îngrop și prezentul în spatele ușii, …

Cum pașii ce-aș fi vrut să mă alunge,

Complotează la fuga mea’napoi spre tine

Și, străduindu-mă să mă baricadez de ea,

Aflai ce mult mi-e dragă lumea

Atât de mult am iubit viața și oamenii că mă dau pe mine,

singura-mi avuție,

Lor să mă sfâșie.