Retrouvailles

Cu tine…

Mă simt în largul meu și nu mă tem

Să spun tot ce gândesc, să fiu

Eu însămi — un refren

ce îl iubesc, dar nu-l mai știu.

Știi că adânc, sub straturi noi

De teamă și eșec

Zac eu de-atunci, cea care-am fost

Și că, treptat, mă trec.

Tu știi, fără măcar să-ți spun,

Mă scutești de efort

Mi-ai lipsit mult, prieten bun,

Și să te mint nu pot.

Gânduri, simțiri, frisoane

În timp m-au istovit

Dar lângă tine astăzi

Simt că m-am regăsit.

M-am schimbat mult ? întrebi

Nu, tu nu te-ai schimbat

Ești cum te știu, același,

Revii din altădat’.

Mă primești înapoi

De parc-ar fi fost ieri

Tabloul cu noi doi

Mai reci, mai vechi, prea tineri.

Semizei, cu umeri goi

Să dăm timpul înapoi

Iar copii, cu plete-n vânt,

Vom întineri râzând.

Nu pot să cred că, da,

Ești iar aici, aievea

Raportul meu, constanta

Ce mi-a lipsit cândva.

Iar haina ponosită

O mască de demult

O lepăd ofilită

În molcomul tumult.

Tu ai fost primul care

mi-a amintit de mine

și azi ultimul chip

venit din țări străine.

Nu-mi trebuie azi măști

Căci iar ești tu prin preajmă

Tu, care ma cunoști,

Știi cât de mult înseamnă

Că tu, prieten vechi,

Mă redai astăzi mie.

N-aș fi crezut în veci

Că așa va să fie.