Bâlea Lac 2x2 Race

I quit every goddamn day, I never said it out loud — Harvey Specter
sursa foto

Cu gustul ăsta am terminat, doar ca era vorba de momente. Cursa incepuse deja de 13h:45…

Ne trezim dis de dimineață după o noapte liniștită la cort. Ne punem pe mâncat și încerc să prostesc starea în care mă aflu cu muzică de pe telefon. Aproape reușesc.

M-am inscris la concurs pentru că anul trecut m-am simțit foarte bine. M-am bucurat enorm de traseu și companie așa că mi s-a părut normal sa fiu la start și anul ăsta. Nu m-am îndoit de asta nici în momentul în care am realizat ca e jumatate de 7500 dacă ne luăm după lungime și diferența de nivel.

sursa foto

Fără să ne dăm seama timpul trece si mă trezesc la start numărând secundele cu restul alergătorilor (fapt care nu se intamplă prea des). Și pornim. Traseul are ca și obiectiv atingerea primelor două vârfuri ale tării: Moldoveanu și Negoiu. Pornim de la Bâlea Lac-> șaua Caprei -> Moldoveanu și retur in șaua Caprei. De aici pornim spre Negoiu la care vom ajunge prin Strunga Doamnei. Până la vârful Moldoveanu reușesc sa îmi lovesc ambii genunchi de pietre. La întoarcere începe să mă părăsească puțina motivație pe care o am, se instalează oboseala și îmi dau seama că nu mi-am revenit complet după 7500 și Vertical Bușteni și începe chinul. Îmi împart traseul în bucațele: Lacul Podul Giurgiului — Nerlinger — Fereastra Zmeilor — șaua Capra. Aici refuz să zic cu voce tare că aș vrea să coborâm și pornim spre Negoiu. Picioarele imi par bolovani pe urcare si mă dor genunchii pe coborâri, dar continuam încet. În șaua Paltinului mai prind viața de la fructe și Cola. Trece timpul, trece și vârful Lăițel. Urcăm prin Strunga Doamnei și mă apucă un dor de Strunga Dracului. Era mai abruptă si m-aș fi folosit mai mult de mâni…. Ajungem pe Negoiu și ne bucurăm de galerie :). Mâncăm câte ceva și facem cale întoarsă. Spre finish! Sunt momente în care aș alerga, dar nu găsesc motivația necesară. Se pune și faptul că ne dam seama că suntem singura echipă de fete de la tura lungă care a rămas în concurs.

Încheiem cursa dupa 13h:45m. Mă tot gândesc la Nico și la cât de obosită era dupa proba de semi de la Apuseni. Așa mă simt și eu. Termin cursa cu gândul de a-mi revizui concursurile de anul asta. Deocamdata se suspendă toate planurile. Termin cursa doar pentru că știu că Laura își dorește foarte mult să termine și nu pot abandona (Ca să o citez pe sora mea cea mica: Ști cum mă cheamă pe mine?)

sursa foto

Dupa premiere pornesc spre casă. Știu ca duminică voi dormi toată ziua și chiar nu are rost să fac asta la Bâlea între mici, cârnați, aglomerație și muzică proastă.

Lăsând la o parte oboseala mea am fost în stare să apreciez organizarea, numărul mare de fotografi și voluntari (mai ales cei filozofi din șaua Paltinului), tricoul de bumbac.