La campionatele mondiale, mânuiește sabia cu mâna stângă prinsă-n entorsă. Și câștigă.

În 2014, Andreea avea 15 ani. În 2014 luase locul al III-lea la Campionatul Internațional de Scrimă. În 2014 luase locul al III-lea și la Campionatul Mondial de Scrimă. În 2014 a abandonat un concurs. Avea scolioză.

Mânuiește sabia cu mâna stângă. Avea entorsă, contractură și tendonită la mâna stângă. Nu le tratase. Părinții au împrumutat bani, ca să treacă prin câteva zile de recuperare. În 2014 a fost campionă națională. În finală, s-a accidentat și mai tare. N-a mai avut cum să facă recuperare.

Cinci oameni, la aceeași masă, se adună în fiecare seară. Este familia Andreei, unde fiecare ar avea în jur de 65 de lei pe lună, ca să trăiască, conform unui calcul care arată venitul pe membru de familie, dacă ar fi repartizat în mod egal. În realitate, lucrurile stau diferit. 60% din venitul anual se transformă în taxe de participare la campionate, echipamente, transport și cazare pentru Andreea.

„Această sportivă face parte din categoria celor care au «ceva» aparte pentru scrima de înaltă performanță, «ceva» pe care l-am întâlnit la toți sportivii care au ajuns pe podiumurile Jocurilor Olimpice și ale Campionatelor Mondiale. «Ceva»-ul este dublat de un caracter de luptătoare”, povestește Iulian Bițucă, antrenor emerit de scrimă.

Iulian Bițucă este unul dintre oamenii scrimei care au refuzat oferte în străinătate de 1200 de dolari, pe când în țară nu câștiga mai mult de 200. Spune că a rămas pentru copiii din sălile de antrenament, de care nu s-ar fi putut desprinde. O înțelege pe Andreea. Crede în destin și-i este frică de boală. Se gândește cu groază c-ar putea să cadă la pat. Din picioare și-ar dori să cadă. Pe vremea în care era doar un puști, obișnuia să treacă prin fața raclei Sfintei Paraschiva, de unde lua trei lei, ca să meargă la film. Voia să devină boxer, dar antrenorul nu l-a găsit potrivit. S-a înscris la scrimă, pentru că sălile de antrenament erau apropiate. Spera ca antrenorul să-l vadă și să-l cheme. Nu l-a chemat. Destinul lui era scrima.

Când Andreea le-a scris ieșenilor că are nevoie de-o bursă ca să-și trateze spatele și încheietura și, la nevoie, să-și cumpere echipamentele standard, fără de care nu poate concura la competiții internaționale, le-a scris și că este „diferită”. Că face parte dintre oamenii care ajung să atingă ușor excelența dacă sunt în stare să plătească prin singurătate.

A luat locul I la un concurs de desen în Japonia. Cântă la pian și-i place să facă fotografii. Este singură, dar are nevoie de oameni care s-o însoțească pe drumul care-i întărește destinul. La sfârșitul lui 2014, ieșenii îi oferă o bursă. Urmează un an în care Andreea se clasează pe locul 18 din 114, la etapa de la Modling, din Circuitul European de cadeți, în proba de sabie feminin, individual. La Campionatul Mondial de scrimă de la Tashkent, ajunge pe locul 36. Câștigă din nou Cupa Federației la sabie — juniori, feminin, în România.


Sprijină un copil ca Andreea, oferindu-i o bursă anuală de 2200 de lei. Adună-ți prietenii și faceți chetă ca să întăriți destinul unuia dintre copiii care și-au depus acum dosarul pentru Fondul de Burse.

Găsești poveștile lor aici: https://platformafonduldeburse.firebaseapp.com/#/

Like what you read? Give Fundatia Comunitara a round of applause.

From a quick cheer to a standing ovation, clap to show how much you enjoyed this story.