Maculatura teroristă din anii 90

Caut subiecte, dau peste fâsâieli.

Ȋn 91 Brigada Antitero intervine si dejoaca tentativa de asasinat a ambasadorului Indiei de către trei membri ai Frontului pentru eliberarea Khalistanului.

Ȋn 92 o patrulă de poliţie găsește în parcul Herăstrău o mașină full cu explozibili care urmau să fie detonaţi de la distanţă.

Ȋn 93, șase studenţi sudanezi înarmaţi atacă ambasada Sudanului din București, dându-i foc. După ce au ajuns în arestul poliţiei, sudanezii au declarat că erau nemulţumiţi de bursele mici pe care le primeau de la stat, insuficiente pentru condiţiile de trai din România. N-au fost victime. Atacul ăsta conduce detașat lista de fâsâieli.

Prin 95 biroul de presă al ambasadei Irakului scrie că au găsit explozibil într-o mașină în zona unde irakienii urmau sa celebreze ziua lui Saddam Hussein. Mi se fâlfâie.

Ȋn 95, autorităţile române o prind pe Yukiko Ekita, membră a Armatei Roșie Japoneză, o grupare de extremă stânga responsabilă pentru atentate teroriste în anii 70/80, cel mai grav fiind atacul de pe aeroportul din Tel Aviv din 1972 soldat cu 26 de victime.

Cam lame anii 90 pe zona asta, o combinaţie între securitate care funcţionează, noroc și teroriști proști.

Altfel în comunism, când Ceaușescu îl plătea pe Carlos Şacalul să-i omoare p-ăia de la Europa Liberă. Sunt multe speculaţii despre relaţia dintre cei doi, dar nu cred nimic, romane proaste de spionaj în genul Pavel Coruţ.

Ȋncă zece ani de anticomunism feroce și cine știe, poate desecretizează și arhivele despre Securitate + Carlos Ilici Şacalul=LOVE, iese o carte bună.

Că din arhivele ICE Dunărea nu prea iese ceva, am citit câteva dosare și îmi venea să mă șterg cu ele la cur.

One clap, two clap, three clap, forty?

By clapping more or less, you can signal to us which stories really stand out.