Învățătorul Spiritual Autentic

Câte ființe în lumea asta atâția învățători spirituali.

Și dacă te uiți puțin mai bine realizezi cât de adâncă este rătăcirea omului atunci când și un animal poate să îi fie învățător.

Însă îi numeri pe degete pe acei învățători spirituali care pot transporta omul într-un tărâm al conștiinței pure.

Acei învățători spirituali autentici nu vor vorbi niciodată despre cum să manifești abundență, nu vor vorbi despre îngeri, nu vor vorbi despre ierarhiile din ceruri, nu îți vor vinde cursuri prin care să acumulezi informație, nu îți vor vorbi despre manipularea energiei, nu îți vor condiționa accesul la învățătura lor cerând sume exorbitante și nu vor încerca vreodată să te atragă prin modalități agresive caracteristice comerțului actual.

Aceia sunt oamenii care îți pot fi ghizi reali în călătoria de regăsire, aceia sunt oamenii care te pot însoți în timpul voiajului oferandu-ți mereu o îndrumare cu privire la pasul următor, aceia sunt oamenii care te vor îmbrățișa la sfârșitul drumului. Prin acea îmbrățișare dualitatea va dispărea și vei gusta din unicitatea ființei, din adevărata natură a realității.

Restul învățătorilor sunt la fel de pierduți ca și cei care îi urmăresc. Sunt oameni rătăciți pe drum, încurcați în ițele unei existențe măcinate de dorințe și nevoi, o viață trăită doar la suprafață, în superficialitatea formei.

Acei învățători rătăciți sunt în stare de orice pentru a atrage o droaie de urmăritori pe care să îi exploateze. La fel ca un politician înfometat în perioada alegerilor. O disperare care duce la prețuri de zeci de mii de euro pentru o așa zisă curățare energetică sau pentru o tabăra spirituală și mii de euro pentru 500 de cuvinte rostite într-un clip sau înșirate aleatoriu pe o pagină.

Măcar de paguba s-ar opri aici, la costurile financiare, dar nu, paguba este mult mai mare decât și-ar putea imagina un om obișnuit.

Este oarecum ușor să te extragi din realitatea pe care o ai în fața ochilor, în comparație cu încercarea de a te extrage dintr-o lume imaginară care poate continua la infinit. Lumea în care se deplasează corpurile noastre are limite bine definite. Dar dacă omul ajunge să se piardă în lumea imaginației atunci îi va fi aproape imposibil să își mai găsească drumul.

Și asta fac toți falșii învățători, toți falșii profeți, îndeamnă omul la pierzanie într-o lume imaginară generată de o minte coruptă.

Era de așteptat ca în urmă unei infuzii de conștiință în lume să apară mai multe capcane pentru a împiedică omul rătăcit să se extragă din inconștiență și să evolueze.

Asta sunt de fapt toți acei falși învățători, niște capcane, în primul rând pentru ei, iar apoi pentru toți ceilalți care îi urmează.

Și cum poate un om pierdut să se ferească de capcane? În primul rând ar trebui să își asculte intuiția care îi va spune în ce direcție să se îndrepte. Dar dacă pierzania este prea adâncă atunci intuiția va lipsi și omul va avea nevoie de direcții clare.

Strategia agresivă de atragere, costurile mult prea ridicate, discursurile bazate pe idei atrăgătoare pentru un om prins în dorințe (manifestare, vindecare, abundență, energie, îngeri, extratereștrii), toate acestea sunt semne ale unei capcane.

Dar bineînțeles, cel mai mare semn al unei capcane este un număr mare de urmăritori.

Fiindcă pentru cei mai mulți liniștea nu este interesantă, în liniște nu se întâmplă nimic, acolo e doar mulțumire și satisfacție indiferent de circumstanțele externe.

Tema liniștii va atrage întotdeauna doar oamenii sinceri, căutătorii autentici, iar numărul acestora este nesemnificativ în comparație cu numărul celor aflați în căutare de miracole, de fantastic, de extraordinar, de acțiune, de explozie.

Liniștea ridică omul deasupra experiențelor de orice fel ar fi ele, pe când fantasticul îl încâlcește pe om în experiențe oferite pe bandă rulantă.

Omul pierdut trebuie să înțeleagă că falsul învățător care propovăduiește fantasticul este încă rătăcit pe drum, pe un drum mult mai întortocheat. Ce rost are să îl urmeze, lungindu-și și îngreunându-și astfel propriul drum?