Actiunea Omului

Să fac sau să nu fac?

Este acțiunea omului necesară?

De cele mai multe ori NU.

Acțiunea este doar o modalitate prin care omul rătăcit încearcă să acumuleze mai multe experiențe considerate plăcute, pozitive, și o modalitate prin care egoul își evită disoluția.

Dacă acțiunea vine dintr-o identitate separată de viață, dintr-un om care încă nu s-a regăsit în totalitatea vieții, atunci ea nu este necesară.

Nu doar că nu este necesară, dar pe termen lung o astfel de acțiune va aduce mai mult rău decât bine. Așa se explică haosul și corupția din lume. Așa se explică de ce îți cauți liniștea în natură, unde intervenția omului a fost minimă, și nu în centrul orașului.

Tot ce a fost clădit în trecut din identități separate acum se destramă.

Fiindcă o identitate separată este o structură fragilă menținută doar prin efort și suferință.

Când suferința și efortul încetează toate structurile șubrede se prăbușesc, toate structurile construite prin acțiunile oamenilor rătăciți, separați de existență, se vor dizolva împreună cu speranțele celor care acum depind existențial de acele structuri, lăsând în urmă doar confuzie, disperare și tremur, care, în absența luminii interioare, vor însoți acei oameni până la sfârșitul vieții.

Așa că mai bine înlocuiește acțiunea izvorâtă din separare cu demersul regăsirii și întoarce-te la acțiune doar după ce realizezi uniunea cu Viața.