Centrul Este Peste Tot

Te-ai întrebat vreodată cu adevărat, nu superficial, de ce simți nevoia să fii în natură? Este evidentă nevoie de liniște, dar dacă nu este înțeleasă, ocazia este pierdută.

Ce ar fi de înțeles de fapt într-o nevoie de liniște? În primul rând că ia naștere dintr-o minte aglomerată, confuză, care nu mai poate face față artificialului, nu mai poate face propriei creații, propriei făcături, propriei minciuni.

Atunci omul simte că se sufocă și vrea să evadeze pentru a găsi un moment autentic de liniște. Și nu poți să avadezi acolo unde este gălăgie, acolo unde este de fapt un spațiu produs de alte minți la fel de aglomerate și confuze. Poți să evadezi doar acolo unde intervenția omului a fost minimă, unde există viață pură, căci doar în puritatea vieții confuzia și tendințele minții se pot dizolva cu adevărat.

O încercare de evadare tot într-un loc construit de om și în care omul este mai mereu prezent are efect invers. Mărește confuzia și suferința din minte.

Pentru că toate gândurile, nevoile, dorințele și suferințele tale nu sunt de fapt ale tale. Ele sunt doar personalizate de către identitatea pe care ți-o asumi în fiecare moment. Ele pândesc în așteptarea unei gazde perfecte prin care să se manifeste. Și atunci când mintea nu și-a înțeles propria existență, atunci când nu și-a înțeles rostul, se transformă într-o gazdă perfectă.

Gândurile așteaptă să fie percepute de mințile cu care rezonează. Nu este nimic din filmele SF în asta. Sau poate doar în aceeași măsură în care este SF să te duci la spital cu o boală și să pleci cu încă două. Fiindca mintea are problemele ei, bolile ei, la fel ca și corpul. Virușii se transfera nu doar in cazul corpurilor, ci și al minților. Poate acum înțelegi de ce starea ți se schimbă instant când ajungi în anumite locuri. În lumea noastră există o presiune permanentă a tendințelor ce vor să se manifeste prin tine.

Un loc construit și frecventat de oameni nu are capacitatea să îți oprească mintea și să o întoarcă înapoi în sursă, decât atunci când oamenii din acel loc sunt cea mai pură expresie a vieții (omenirea este mult prea departe acum). Din această cauza nu vei găsi niciodată un moment de liniște adevărată într-un restaurant, într-o cafenea, pe o banca în parc, la biserică, în cabinetul unui psiholog, în sânul familiei sau lângă prieteni. Acele momente pot fi în cel mai bun caz doar relaxări temporare în care preferi să te adormi, să îți faci un vis în vis, o încercare de a visa frumos în timpul unui coșmar.

În schimb, natura ca expresie a vieții pure are puterea de a dizolva instant tendințele mintale, de a duce mintea înapoi acasă, chiar dacă doar pentru un moment. Fiindcă un moment este de ajuns. Este de ajuns doar să ungi mintea cu puritatea vieții pentru că apoi să poți acționa limpede, clar, fără efort, pentru construirea unei lumi mai bune, indiferent de rolul pe care il ai. Acel moment de limpezime poate aduce mai multă cunoaștere decât o viață întreagă îngropată printre cărți. Acel moment de claritate îți poate oferi ocazia înțelegerii întregii vieți.

Cât timp nu îți cunoști centrul vei simți mereu nevoia de a fi în natură, de a gusta din puritatea vieții, pentru a avea apoi puterea de a rezista în artificialitate. Acesta este motivul pentru care cauți liniștea naturii adevărate atinsă cât mai puțin de om.

Când te vei centra în ființă te vei duce în natură doar pentru a îi admira frumusețea, pentru a îi sarbători existența, nu pentru a încerca să îi consumi liniștea, pentru că atunci vei fi de fapt acea liniște. Atunci iți vei da seama că centrul este peste tot, că liniștea naturii este accesibilă oriunde și oricând, în mall, în piață, în trafic, până și în Palatul Parlamentului, în toate locurile care scot cu ușurință la suprafață inconștiența umană. Atunci vei realiza că de fapt ești peste tot Acasă.