Drumul Trezirii

În momentul de față omenirea este prinsă în capcana gândului și de aceea există nevoia de clasificare, structurare, sistematizare și etichetare.

Din această cauza drumul trezirii a fost împărțit în etape. Omul va avea astfel ocazia să înțeleagă experiențele trăite și stadiul actual al evoluției personale.

Deși îți va lua mai puțin de o oră pentru a înțelege etapele prezentate, parcurgerea in sine a drumului regăsirii poate dura și o viață întreagă.

SUFERINȚA

Un grad crescut de conștientizare individuală va transforma automat colectivul.

Când tot auzi vorbindu-se de o lume nouă, de un nou pământ, despre asta este vorba de fapt, despre o lume în care suferința nu va mai fi necesară pentru a declanșa drumul trezirii.

În timpul acestei etape, în timpul suferinței, omul poate avea intrezariri ale adevăratei realitați, cu scopul de a îi alina durerea și de a îl determina să își continue conștient drumul.

DETAȘAREA

Atunci când stai cu nasul lipit de oglindă nu poți avea o imagine clară. La fel este și în viață.

Atunci când omul este prea lipit de el, prea plin de el, nu poate să vadă imaginea completă a vieții. Are doar reprezentări fragmentate și este predispus la suferință și schimbări frecvente de stare.

Fă un pas în spate. Lasă lumea în confuzia ei să își continue alergătură. Tu extrage-te momentan din această agitație, din această vâltoare, pentru că fără această extragere îți va fi imposibil să te observi.

Primul lucru pe care îl vei vedea va fi cum lumea va încerca din răsputeri să te tragă înapoi în jocul inconștienței. Vei vedea cum oamenii, poate chiar și cei mai dragi ție, te vor cauta exact în momentele în care ai hotărât să stai cu tine, să spui stop lumii.

Retragerea nu înseamnă să te muți undeva în munți, ci înseamnă un minut, două, zece sau douăzeci, în care nu să te implici în absolut nicio activitate, în care să îți dedici toată atenția pentru a îți observa gândurile.

Fiindcă gândurile îți conduc întreagă existența și nu le-ai acordat vreodată atenția necesară pentru a le înțelege, pentru a îți da seama de unde vin și ce vor.

Cum așa? Dai atenție în fiecare zi lucrurilor care ți se pare importante, vitale. Dai atenție hainelor dimineața, mâncării din farfurie, activităților de la locul de muncă, persoanei iubite.

Și nu dai atenție deloc la ceea ce îți conduce de fapt viața. Nu dai atenție deloc gândurilor.

Acum înțelegi ce este detașarea. Este extragerea din jocul lumii, din toate activitățile pe care le poți face prin intermediul corpului.

Stai locului, nu te mișcă, și uită-te cu atenție la gândurile tale, la fel cum te uiți acum cu ochii pe acest ecran.

OBSERVAREA

Când începi să le observi, începi să te detașezi ușor ușor de ele. Gândurile încep să se dizolve în atenția ta. Și cu cât le dai mai multă atenție cu atât se dizolvă mai mult.

Vor încerca mereu să te tragă înapoi în ele, să pleci cu ele în lumea largă, dar tu, fiindcă ai renunțat deja la dorințe nu mai cum să fii victima lor. În cazul în care mai ai încă dorințe, râvne, îți va fi aproape imposibil să poți observa gândul.

Pentru că râvnele omului sunt modalitatea prin care gândul păcălește omul și îl trage cu totul în el. Spre exemplu, dacă încă mai ai dorința de a fi un salvator atunci vei fi victima clară a gândului care te va prezența drept luptător al luminii. Vei pleca automat cu acel gând, vei fi iar una cu el, îți vei vinde poziția de observator pe o imagine.

Din această cauza trebuie să îți scoți toate râvnele din sistem, ori îndeplinindu-le, ori înțelegându-le. Poate dura o viață întreagă să îți îndeplineșți dorințele, așa că mă bine încerci să le înțelegi natura.

Asta înseamnă de fapt un om inconștient, un om incapabil de a își observa gândurile, incapabil de a nu acționa pe baza primului gând apărut.

În acest stadiu acțiunea omului nu este necesară, ba din contra, poate fi un impediment major, poate genera mai mult rău decât bine, nu doar pentru el, ci pentru toată lumea.

De fapt, întreagă omenire are de suferit de pe urmă acțiunilor inconștiente, indiferent cât de inofensive ar părea. Fiindcă tot ce se naște din inconștiență doar își aduce aportul la mărirea gradului de inconștiență a întregii omeniri.

OMUL CONȘTIENT

Obsinuieste-te să îți priveșți gândurile cât mai des, indiferent de locul în care te afli și indiferent de ceea ce faci. Obsinuieste-te să fii un om conștient și practică această conștientă mereu, nu doar în momentele în care ai ales să te extragi din agitația lumii.

Fii un om conștient atunci când mergi, fii un om conștient atunci când îți faci cumpărăturile, atunci când ești în trafic, când vorbeșți cu alți oameni, chiar și când te duci la toaletă. Absolut orice ai face, fă-o conștient.

Vei vedea că sunt anumite situații în care îți va fi foarte dificil să îți păstrezi postura de observator. Pur și simplu vei pleca cu acele situații. Vor trezi în tine comportamente și tendințe cu rădăcini adânci care au stat la baza formării tale ca și persoană.

Dar și ele își au nasul. Și ele se vor topi în focul atenției.

Chiar dacă le vei realiza existența doar după ce ai reacționat deja fiind provocat de o anumită situație, contează că ai conștientizat, iar dată viitoare intensitatea reacției tale va fi mai redusă, până când reacția va dispărea de tot.

SPAȚIUL GOL

După ce ai ajuns să fii un om conștient în tot ceea ce face vei realiza la un moment dat că te afli într-un spațiu gol, spațiu unde vei simți odihna adevărată pentru prima dată, spațiu de unde vei putea observa mai clar viața din jurul tău.

Și dacă ai ajuns aici ai realizat mai mult decât majoritatea oamenilor în viață.

La început poate părea bulversant și înfricoșător, căci va fi pentru prima dată când vei scapa de aglomerarea mintii, locul acesteia fiind luat de claritate.

Vei începe să observi cum acțiunea corectă se naște singură fără să fie necesar să conceptualizezi. Vei începe să ai numeroase înțelegeri cu privire la tot ce înseamnă viață.

Existența în acest spațiu gol te poate transforma la început într-un om mai indiferent, dar va fi o indiferență dulce.

Nu vei mai putea încuraja dramele oamenilor, vei stă departe de orice fel de acțiune dacă aceasta nu este necesară. Vei înțelege că majoritatea acțiunilor întreprinse de oameni sunt fără rost, chiar dăunătoare, atât timp cât sunt generate de inconștiență.

Acum vei înțelege că inconștiență nu înseamnă doar să faci ceva pe pilot automat, ci în primul rând să începi o acțiune dintr-o minte aglomerată. Și acea acțiune, de orice natură ar fi ea, chiar și de binefacere, pe termen lung va aduce mai multă suferință întregii omeniri.

Și iarăși lumea amorțită va încerca să te tragă înapoi, dar acum, după ce ai gustat din odihna adevărată, nimeni și nimic nu te va mai putea convinge. Poate vor mai exista unele rămășițe de identificare dar în scurt timp și acelea vor ajunge la dizolvare.

NATURA SPAȚIULUI GOL

Prima dată va fi interesant să observi lumea externă din acel spațiu gol, pentru că îți va oferi o cu totul altă perspectiva asupra realității. Vei realiza haosul și suferința în care se zbate omenirea.

Însă, în timp, vei ajunge să simți că totuși ceva lipsește, și atenția ta va fi captată aproape total de acel spațiu gol în care te afli. Vei lăsa deoparte conținutul din acel spațiu, lumea, și te vei concentra exclusiv pe natura acelui spațiu.

Te vei trezi explorând acel spațiu, vei dori să îi înțelegi natura, esența. îi vei cauta limitele, vei vrea să afli totul despre el.

Explorarea ta va fi de fapt chemarea spațiului, trebuie doar sa ajungi acolo.

UNIUNEA

Și îi vei studia natura din ce în ce mai des, indiferent de activitatea în care va fi angrenat corpul.

Și cu fiecare nouă explorare te vei cufunda mai adânc în acel spațiu și îi vei împrumuta caracteristicile descoperite, în același timp dizolvandu-ți și ultimele rămășițe de identificare.

Și vei merge atât de adânc în acel spațiu încât la un moment dat îți vei da seama că te-a acaparat cu totul, că nu a mai rămas din ce erai înainte, că acum eșți de fapt una cu spațiul, că acum este doar acel spațiu.

Acum nu mai există cineva separat de acel spațiu care să caute. Niciodată nu a existat.

Și când o să ieși în lume o să simți cum toată lumea este de fapt doar acel spațiu, o să simți cum lumea se naște din acel spațiu și cum moare tot în el, o să simți cum esența lumii este doar acel spațiu.

În alte cazuri, poate chiar o să și vezi asta, poate o să te vezi peste tot, în ochii omului de pe stradă sau în trunchiul copacului pe care îl atingi. Acum vei înțelege acel spațiu ca fiind nu doar liniște, ci și iubire adevărată, ceva ce în trecut doar ți s-a părut că trăiești.

Acum vei înțelege că tot ceea ce ai trăit înainte a fost o minciună, o iluzie perpetuată forțat de alte minți aglomerate, la fel cum era și mintea ta odinioară.

Acum vei fi expresia conștientă a divinității în această lume a iluziilor. Acum vei fi o rază de lumina într-o lume aflată în beznă.

Deși nu vei mai avea dorințe ca în trecut, tot ce vei simți acum va fi să te angajezi în acțiuni prin care conștiența să cuprindă întreagă omenire, la fel cum spațiul gol cuprinsese odată omul care te credeai a fi.

Îți vei oferi corpul și mintea pentru a contribui la o lume nouă, o lume în care suferința și detașarea nu vor mai fi necesare pentru a porni si a progresa pe drumul regăsirii.

Pentru că în lumea de azi suferință este factorul determinant în începerea conștientă a căutării. Iar fără detașarea de o lume inconștiență progresul nu este posibil. Poate chiar și în cazul tău suferință te-a determinat să o apuci pe acest drum, iar detașarea a facilitat evoluția.

AMAGIREA

De multe ori mintea îți va juca feste, mai ales când cunoști dinainte unde vrei să ajungi. Va încerca să te păcălească. Dar există o metodă simplă de a verifica adevărul prin care treci.

Atât timp cât încă mai ai schimbări de stare, atât timp cât încă mai treci de la o stare la alta, atât timp cât încă mai ești un om deranjabil de viața din jur, atunci eșți plecat din adevăr, un om pierdut în propria minte, fără a fi reușit încă să îi descopere originea, esența.

Amăgirea poate apărea în cadrul oricărei etape și poate întârzia un drum chiar cu o viață întreagă.

RECOMANDARE

Este o certitudine că lumea se va schimbă, fie că vrei fie că nu. Și va fi o schimbare radicală într-un timp destul de scurt. Nu toți oamenii vor reuși să supraviețuiască transformării fiindcă nu va fi timp destul pentru adaptare.

Rapiditatea transformărilor va afecta sănătatea mintală mai mult decât orice alt factor de până acum.

Absolut nimic pe lumea asta nu este atât de important precum parcurgerea în totalitate a drumului trezirii. Este motivul pentru care ești întrupat acum, aici.

Orice moment de superficialitate îți întârzie drumul și periclitează reușita.

Nimic din ceea ce poți aduna în viața asta nu o să vină cu tine când închizi ochii definitiv. Indiferent ca este vorba despre bunuri materiale, relatii sau sentimente. Doar uniunea pe care o vei realiza după parcurgerea drumului regăsirii va fi pentru totdeauna.

Până acum ai ales mereu temporarul, ai ales mereu ceea ce la un moment dat a dispărut, în pofida infinitului, absolutului, de aici și toată suferința ta.

Recomandarea este de fapt să nu fii un om superficial în demersul trezirii, să nu cazi pradă amăgirilor, indiferent de unde ar veni ele. Nu doar tu, dar intreaga lume are nevoie de transformarea ta mai mult ca niciodată.

Realizarea uniunii este singurul mod real in care lumea are acum nevoie de tine.

Supraviețuirea acestei lumi depinde de uniunea a cât mai multor minți momentan aglomerate cu Absolutul.