Esența Realității

Din ce este făcută realitatea pe care omul o are în fața ochilor, realitatea pe care omul o percepe prin simțuri, realitatea pentru care depune efort zilnic să o modeleze?

Să fie făcută din materie? Și atunci materia din ce este făcută? Până și știința a recunoscut că materia este în proporție de peste 99% spațiu gol. Știința nu se poate apropia mai mult decât atât de adevărata natură a realității.

Ar fi imposibil ca știința, în felul în care arată în ziua de azi, să poată descoperi esența realității. Pentru că prin construirea uneltei prin care știința pleacă la investigat se părăsește de fapt adevărata natură a realității.

Știința caută să găsească prin minte natura realității, dar realitatea se dezvăluie pe deplin doar atunci când mintea se potolește, doar atunci când mintea se intoarce de unde a plecat, doar atunci când se dizolvă în ceea ce de fapt caută. Acum înțelegi de ce știința nu va descoperi niciodată esența realității. Este ca și cum omul care visează încearcă să afle realitatea visului, să afle din ce este făcut visul lui, dar refuză să se trezească din somn.

Și dacă realitatea nu este făcută din materie, atunci din ce este făcută?

Realitatea este făcută din cunoașterea ei. Aceasta este esența realității. Asta ești tu de fapt după ce te lepezi de toate identificările acumulate de-a lungul vieții.

Căci o identificare nu este nimic altceva decât o mască prin care omul filtrează și personalizează tot ceea ce percepe.

Și pe măsură ce filtrele și personalizările cresc omul respectiv se depărtează de esența realității. Omul respectiv se pierde, se rătăcește în minciună și suferință.

Filtrele și personalizările sunt rezultatele directe ale atașamentelor față de identificări. Și cât timp omul nu este sincer cu el, nu admite existența măștilor, a identificărilor, atașamentele vor fi ascunse adânc generând comportamente inconștiente.

De abia atunci când omul va recunoaște sincer existența măștilor, atașamentele vor ieși la suprafață și viața îi va oferi omului ocazia de a le dizolva.

Și când dispar atașamentele, dispar identificările, dispar filtrele și personalizarile, și realitatea i se dezvăluie omului în totalitate. De abia atunci omul poate înțelege și poate simți esența realității.

Atunci omul va rămâne curat, pur, va rămâne doar ceea ce cunoaște toate experiențele corpului și gândurile minții.

Atunci omul se va simți ca fiind un spațiu primitor, mulțumit și satisfăcut, în ciuda a tot ceea ce viața îi va scoate în cale.

Atunci omul nu va mai fi deranjabil, pentru că până și cea mai mare perturbare va fi recunoscută ca fiind născută și făcută tot din acel spațiu nemarginit.

Atunci omul nu va pleca nicăieri indiferent de câte mii de kilometri ar străbate într-o zi, fiindcă totul se întâmplă de fapt doar în acea cunoaștere pură, fără filtrare și personalizare a realității.