In Capsula Gandului

Tu ești în gând sau gândul în tine?

Intelectul omului a făcut posibile supraviețuirea și dezvoltarea omenirii.

Gândul omului de astăzi este rezultatul a zeci de mii de ani de evoluție.

Astfel, gândul ar trebui să fie cel mai bun prieten al omului, căci l-a însoțit peste tot pe om. De-a lungul timpului gândul și-a schimbat conținutul tot la fel cum omul și-a schimbat înfățișarea față de acum 40.000 de ani.

Gândul ar trebui să fie sursa ce generează soluții pentru o lume în care oamenii pot conviețui în pace, o lume în care existența omului să fie o celebrare a vieții.

Dar acum a ajuns să fie exact pe dos.

Gândul este acum sursa tuturor problemelor. Omul a reușit contraperformanța de a deveni victima propriului intelect.

În toată existența sa, omul nu a reușit să se cunoască, să se înțeleagă, iar acum se identifică în totalitate cu gândurile pe care le are.

Cum apare un gând, omul este incapsulat cu totul în acel gând și ajunge să trăiască în bula acelui gând. Și chiar dacă gândul durează doar câteva seconde, forța prin care omul este propulsat în acțiune poate dura și câteva decenii. Atunci omul este în gând, nu gândul în el.

Majoritatea oamenilor sunt încapsulați în gânduri. Ei ajung să își dea seama de tragedie abia pe patul de moarte, când au șansa să guste pentru un moment din adevărata realitate.

În adâncul lor oamenii simt că trăiesc intr-o minciună, dar nu au puterea, nu au energia, nu au atenția necesară pentru a se desprinde. Și de unde să aibă omul atâtea resurse, când toată energia lui este scursă pe nimicuri, pe bârfe, pe tehnologii inutile, pe relații moarte, pe pofte neînțelese și nestăvilite.

Chiar dacă omul simte că viața pe care o are este o copie palidă a adevăratei realității, tot nu se poate rupe.

Și atunci, în inconștiență lui, omul preferă să oprească forțat gândurile considerate negative, fără să realizeze că acestea se vor întoarce înapoi mult mai puternice, mult mai intense.

Omul caută mereu să se incapsuleze în gânduri pozitive, în bule colorate, în loc să încerce să iasă de tot din capcana bulelor.

Și omului nici măcar nu îi mai pasă că trece de la agonie la extaz de două ori pe zi, că acum plânge și acum rade, că este deranjat de fiecare dată când viața nu se întâmplă conform dorințelor și planurilor lui, și ajunge să își caute liniștea prin substanțe sau păduri.

Și spune că așa este viața de fapt, că toate astea sunt normale, și ajunge să creeze o cultură a unei normalități pentru ceea ce este de fapt doar o copie palidă a vieții.

Cu timpul, alți oameni la fel de incapsulati vor ajunge să caute răspunsuri pentru propria suferință și vor da peste acea cultură a normalității, și așa copia palidă a vieții își va asigura continuitatea.

Nu este greu deloc să ieși din capsula gândurilor. Este necesar doar un moment de revoltă sinceră față de actuala situație, un moment care îți poate schimba perspectiva pentru totdeauna. Doar că atunci îți vei vedea toate gândurile la fel cum vezi acum imaginile care îți vin prin ochi. Atunci vei vedea și gândul care ai preferat să îl îngropi o viață întreagă fiindcă era prea dureros de privit. Atunci omul va sta față în față cu suferința, până când și suferința și omul se vor dizolva. Atunci omul va muri înainte de moarte și adevărata realitate îi va lua locul.

Până atunci, asta este lumea lașilor care preferă să rămână incapsulati, pierduți în activități, și bule colorate.