Maturizarea Sufletului

Trăim vremuri complicate.

Omenirea trece printr-o tranziție de la rațiune la intuiție.

De fapt omenirea este într-o continuă tranziție, cam ca țara noastră.

Cele mai recente tranziții au fost acelea de la instinct la rațiune, și acum de la rațiune la intuiție.

În era instinctului totul era pentru satisfacerea propriilor nevoi. Atunci sufletul omului era doar o palidă licărire.

După cele două conflicte mondiale era rațiunii a luat amploare. A fost de fapt un progres forțat de către sinele iluzoriu, o forțare ce a urmărit evitarea suferinței și sporirea confortului, o forțare care nu a adus însă și o reală maturizare sufletească.

În era rațiunii sufletul a fost încâlcit în gânduri, într-o minte aflată în slujba unui sine iluzoriu. În consecință, lumea a continuat să fie măcinată de conflicte, chiar dacă nu au fost atât de violente ca în trecut.

Lipsa de maturizare sufletească a făcut imposibil ca era rațiunii să aducă o schimbare reală fundației pe care a fost construită existența omenirii. Schimbarea fost doar la suprafață, a fost superficială.

Așa se explică de ce încă mai există oameni prinși în era instinctului, oameni care trăiesc doar pentru a își satisface instinctele animalice. Acei oameni încă nu au reușit să treacă în era rațiunii și sunt în continuare victime ale unei existențe bazate exclusiv pe acțiuni ce au la baza doar nevoia de supraviețuire.

Sunt oameni care îi recunoști cu ușurință atunci când îi vezi, sunt oameni cu o energie atât de densă încât parcă te dărâma din picioare când trec pe lângă tine, sunt oameni violenți în comportament și limbaj.

Și pentru cineva care nu cunoaște adevărata esență a realității este chinuitor să vadă cum omul încă se zbate în satisfacerea instinctelor primare, cum toate acțiunile lui sunt pline de frică și de egoism.

Cele trei perioade de tranziție, instinct, rațiune și intuiție s-au întrepătruns, iar acum era intuiției îi prinde pe oameni cu un suflet care de abia licărește, ba mai mult decât atât, o bună parte dintre ei sunt încă anchilozați de satisfacerea instinctelor primare.

Și unde mai pui că era intuiției nu este sfârșitul, ci este doar faza premergătoare unei existențe în care oamenii și-au recunoscut ființa comună.

Intuiția este de asemenea ceva ce trebuie transcens, la fel cum a fost și în cazul instinctului și al rațiunii.

Intuiția nu poate exista fără un suflet puternic, fără un suflet matur. Din această cauza era intuiției presupune în primul rând descoperirea sufletului, iar apoi maturizarea acestuia.

Cum majoritatea oamenilor sunt prinși în rațiune și instinct, era intuiției va avea parte de o opoziție fără precedent, o opoziție ce va putea cu ușurință angaja lumea în noi conflicte, mai ales având în vedere că liderii acestei lumi sunt încă victime ale instinctului și rațiunii.

Când era intuiției va birui și va lua amploare atunci sufletele oamenilor vor fi la început ca niște bebeluși. Atunci va părea că omenirea o ia de la capăt.

Și până sufletul va ajunge la maturizare, pentru a putea transcende intuiția, va fi nevoit să discearnă și să ocolească toate capcanele de pe drum. Pentru că și intuiția va fi mânjită de un sine iluzoriu.

Capcanele deja au început sa apară sub forma falșilor învățători care încurajează manifestările, abundența, vindecările, vizitarea galaxiilor îndepărtate și așa mai departe. Din această cauză a fost de fapt necesară era rațiunii, pentru a împiedica devierea sufletului pe un astfel de drum.

În era instinctului nevoile omului erau mereu pe primul loc, omul a avut o existență egoistă. În era rațiunii omul și-a dezvoltat într-o oarecare măsură altruismul și a înțeles că mai există și alte suflete pe lângă al lui. În era intuiției omul va învăța să trăiască exclusiv prin suflet, omul se va depărta de conceptul că este totuna cu mintea și corpul.

În era uniunii sufletul va realiza că nu a existat niciodată ca o entitate separată de celelalte suflete sau de existență.