Reacție Inconștientă Sau Răspuns Inteligent

Viața îl pune pe om în permanență în tot felul de situații.

Modul în care omul răspunde acelor situații alimentează realitatea, construiește lumea pe care o vedem în fața ochilor.

Un om rătăcit, pierdut în gânduri, în identificări, în deveniri, în dorințe, va avea doar reacții inconștiente în fața situațiilor vieții.

Astfel, propria lui inconștiență, propriul lui iad intern va fi eliberat în lume și va contribui la inconștiența și rătăcirea colectivă. Rezultatul va fi o lume confuză, coruptă, lacomă, măcinată de tot felul de conflicte. Ce să vezi? E lumea în care trăiești acum.

O lume construită de reacții inconștiente.

Omul nu are cum să dea un răspuns inteligent unei situații atât timp cât nu a descoperit încă spațiul din care se formează acel răspuns.

Pentru a găsi acel spațiu omul ar trebui în primul rând să știe să asculte, să observe cu atenție situația în care îl pune viața. Și cât timp are identificări și așteptări de la viață observarea este imposibilă.

Cum poate da un răspuns inteligent dacă nu este în stare nici măcar să înțeleagă pe deplin situația prin observarea în totalitate a vieții?

Omul primitiv să grăbește să reacționeze chiar înainte ca viața să construiască situația în totalitate. Este ca într-un dialog în care unul din interlocutori îl întrerupe constant pe celălalt sau se gândește tot timpul doar la propriul răspuns. Aici omul primitiv este cel care întrerupe viața și alimentează lumea cu propria-i inconștiență.

Omul, în rătăcirea lui, consideră inteligența ca fiind rezultată din memorarea cât mai exactă a unor date. O astfel de inteligență primitivă este necesară pentru a îți aminti drumul până la magazin sau când îndeplinești anumite sarcini la locul de muncă.

Dar în fața situațiilor create zilnic de către viață, acțiunea rezultată de memorie este de fapt moartea inteligenței adevărate. Este sufocarea vieții. Sunt reacții în totalitate inconștiente care aduc iadul pe pământ.

Un iad în care omul este tot mai departe de adevărata lui natură nepătată în vreun fel de reacțiile eliberate în această lume.

Și când omul este departe de acel spațiu interior nu are cum să observe cu în totalitate situația, nu are cum să aștepte nașterea unui răspuns inteligent care ar aduce lumina într-o lumea pierdută în întuneric. Rar găsești oameni dispuși să se dea la o parte, dispuși să renunțe la ei, la toate acumularile, la toate identificarile, pentru ca un răspuns să se nască din adevărata inteligență și să aducă puțină constiență într-o lume condamnată. Fără acei oameni lumea asta ar fi deja cenușă. Restul doar se zbat într-un iad intern pe care îl eliberează și în lumea externă.