Cont fără comisioane

Nu mi-au plăcut niciodată banii de hârtie, mai ales monedele¹. Primul meu cont bancar a fost la Transilvania, unde-mi încasam alocaţia. Fără să fie obiectul articolului, eu înţeleg că parolele astea „sigure” de tip 8–20 caractere din care 1–2 să fie majuscule şi ceva cifre sunt ca să ajute băieţii care fac carding², dar mulţumită căcatului ăluia am un cont cu internet banking blocat de 5 ani şi aşa o să rămână, că nu fac ei reset la parolă decât la sediu cu buletinul sau procură.

Una dintre chestiile care mă disperau când m-am mutat în Spania e că aveam nevoie de abonament la telefon (la cartelă te costă orice minim dublu) şi nu-mi făcea nicio bancă cont că n-aveam fluturaş de salariu. Erau anii crizei. Într-un sfârşit am găsit una singură care mi-a făcut cont.

Criza… s-a crizat³, aşa că banca respectivă şi-a închis din sedii, între care cel care-l foloseam eu. Cu tot cu bancomat. Şi uite aşa nu mai aveam cum să-mi plătesc abonamentul.

Mi-am făcut cont la altă bancă, online. E niţel cam amuzant că pe mail îmi trimit spam cu reclame întruna, dar chestiile serioase sunt printate pe foaie, scanate în PDF, şi lăsate în ceva secţiune dubioasă prin app numită comunicaţii cu banca.

Aveam eu pe acolo un PDF dinăsta vechi de 3 luni care spunea că dacă nu vreau să-mi văd contul blocat, conform legii-europene-nu-ştiu-care-antispălare-de-bani, să mă deplasez la sediu să-mi declar veniturile. Care venituri?, lol⁴.

Şi între altele am aflat la sediu că nu deţineau nicio declaraţie pe propia răspundere asupra veniturilor, precum nu deţineau vreo copie după actul meu identitate, vreo poză, absolut nimic, deşi la vremea când mi-am făcut eu cont am urcat poze, document scanat şi semnat contratul, pe hârtie, printat de mine şi depus „la oricare sediu al băncii mamă”.

Să înţeleg că miracolul economic al ultimilor ani e efectiv spălarea de bani prin conturi dubioase deschise online fără nicio verificare la oricare bancă cu oferte de genul.

Credeam că e doar la banca asta exista problema respectivă, până să mă duc la cealaltă bancă unde mai am cont (deschis tot prin Net), aşa de curiozitate să întreb, şi să aflu şi de la ăia că, da, păi… „uite că avem poză cu documentul de identitate… care, vai, e expirat şi n-a sărit alarma să vă contactăm să daţi pe la sediu cu documentul nou” (da, da, grele calculatoarele astea, nu ştim dacă e buletinul expirat sau nu, dar să lăsăm banii acolo că ne trebuie).

¹ poate dacă ar face monede cam de 25 euro aşa, poate. În buzunar zdrăngăne şi chiar şi-n portofel de monede tot sunt prea multe sau prea grele, nu există niciun mod de a purta dinastea la tine decât dacă eşti o pensionară cu geanta cât aia de poştaş. Bancnotele de plastic sunt oribile la tact, se îndoaie foarte prost; în schimb cele de bumbac sunt foarte jegoase şi ţin foarte puţin, iar roţile cu rulment de la bancomat efectiv se pişă pe ele, mi s-a întâmplat de prea multe ori să nu recunoască logo-ul de protecţie şi să le scuipe bancomatul rupte, mototolite şi pline de ulei negru.

² gen IonPopescu1989 care accidental coincide 100% cu numele tău şi anul de naştere care se pot găsi pe FB sau în CV etc.

³ după ce s-a spart bula din 2008 pe credite şi construcţii, începuseră un fel de criză a băncilor scoase din faliment cu bani publici, pentru că aveau audit extern la bani şi presiuni să facă profit sau să scape de investiţii păguboase inclusiv sedii bancare în zone unde nu atrag clienţi (adică chirii şi salarii, angajaţi)

asta şi oricum după ce începuseră confiscările de chestii luate cu împrumut şi leasing neachitate, brusc băncile aveau o grămadă de propietăţi, locuinţe şi alte bunuri care pur şi simplu nu aveau cui să le vândă şi lipseau banii şi-n virtual şi-n hârtie.

⁴ mereu m-a fascinat cum student e categoria aia de şomer specială trecută la populaţie pasivă, împreună cu pensionarii, dar şomerii sunt „activi neocupaţi”.