Despre meseria reală de electronist

sau, titlu alternativ: handicapaţii ăştia de la Recorder

Cei de la Recorder au un video despre cum şcolile din România sunt lipsite de fonduri. Da, ştim, grea viaţa asta. Şi nici nu mai sunt muncitori pe piaţa muncii, ce ne facem?¹

Mizeria asta de material dezinformativ nu are nimic de a face cu lumea reportajului sau vreo logică. Sincer chiar nu ştiu din ce trăiesc ăştia, dar având în vedere restul de video-uri, sunt pe segmentul de falsa opoziţie a Sistemului, oricare ar fi ăla.

Sunt electronist de profesie, am lucrat într-o fabrică, aşa că sunt destul de în stare să descriu cum e bâlciul.

Cum este meseria de tehnician electronist?

Aşa cum zice şi profesorul pe videoclip, „să facă corect o măsurătoare, să poată ţină o şurubelniţă în mână, să lipească un tranzistor-două”. Da, chiar asta este meseria, şi e ceea ce te aştepţi de la un elev de şcoală profesională.

Handicapaţii au pus un clip dintr-o fabrică de plăci de bază de calculatoare, cu ceva burghiu mecanic care dă sau verifică (nu-mi dau seama) găuri. Chestia e că slujba aia e pentru inginerul cu zece ani experienţă (anume schema şi fişierul cu coordonatele de găuri) iar pentru tehnician, păi… are şi el un stick cu fişierul de drill map pe usb, îl bagă în calculator şi stă şi el pe lângă maşină, dacă merge, să nu cumva să se blocheze, să nu se rupă burghiul… îi mai dă un restart din când în când…

Chiar aia e meseria de şcoală profesională, nu toţi lucrează la Intel. Postliceala şi facultatea oferă ceva mai multe atribuţii.

Îmi place la ei că au filmat cartea aia cu W95, care posibil e despre BASIC (nu m-ar mira ca programa lor să prevadă încă Basic în loc de C²), dar pe cele utile, gen Fizică şi ceva de electronică aplicată, păi, astea nu mai sunt bune.

Nici aici nu înţeleg de ce nu le-au plăcut motoarele, e o materie întreagă despre ele şi nu prea ai ce să schimbi la ele decât metalul şi mărimea, atâta tot, e un motor, nu o maşină.

Deşteptul ăsta încerca să lipească o rezistenţă cu fierul prea rece pentru sudură, fără fir de fludor şi fără flux/răşină. Şi ăştia îi dădeau apă la moară.

Şi, dacă tipul nu livra suficient lulz, s-au dus fix la ultima bancă, gen aia de smecheraşi şi futangii³.

Tipa e într-un univers atât de îndepărtat că nici nu realizează că aia nu-i calificarea ei, gen, e posibil chiar să scrie şi pe uşa de la intrare.

Reporterul i-a dat în mod expert muie cu prizele⁴ ei; aia cu „la calculator” chiar era pentru a primi două palme, doar că tipa s-a ruşinat ca şi cum o mustra profesorul, deh, 16 ani. S-o face ea mare.

Şi aşa, ca fapt divers, lăcătuşii ăia (prima parte din video) chiar fac practica corectă, şi nu, n-o să programeze niciunul roboţi de sudură. Am dat văzut şi eu suficiente maşini de găurit cu coloană verticală făcute în West Germany (conform etichetei) perfect funcţionale şi n-a murit nimeni. Şi electroniştii au maşină de găurit, se vede mai încolo pe video în fundal, mai mici.

Ce posturi reale ai ocupa ca electronist

  1. Gestionar depozit

Cel de bază. Cineva trebuie să facă recepţie la pachete, să semneze pentru ele, să se uite în ele şi să vadă că ei chiar au primit ce trebuie.

E anul 2018 şi, nu, n-o să stea nimeni să te caute la centrul de şomaj şi să te ia pe tine la training căci poate după ce te uiţi trei săptămâni la poze, o să ştii cum arată un transformator, cum arată tabelele de excel şi să bagi cantităţile.

2. Preparator de piese, gestiune stoc

Este nevoie de cineva care să ia sulul de rezistori, să-i scoată, să îi caute de defecte, să le taie picioruşele (conform unui profil pentru maşina de găurit şi grosimea plăcii). La fel şi condensatorii, ledurile, transformatorii, conectorii de plastic, cablurile… tot.

Asta e doar o parte din meserie. Cealaltă e să împarţi piesele în cutiuţe per proiect şi să le contabilizezi, după care dai mai departe.

E un fel de slujbă de casier sau contabil mai smecher care în loc de numărat bani, numără piese.

Este stresant, casant şi e un post foarte important, căci dacă scrie că ai nevoie de 49 piese din depozit în cutie şi tu ai făcut proiectul acum două luni, iar muncitorii se trezesc peste trei luni că vor să-l facă şi tu ai lăsat 48, o să ai probleme. Mai ales dacă nu mai e în stoc produsul.

3. Preparator de plăci

E un post mai rar şi mai special, în ultimii ani multe fabrici şi-au închis secţia de pcb-uri şi le comandă de la altele care se ocupă exclusiv cu aşa ceva sau China (deşeuri greu de scăpat de ele mai ales dacă investeşte Statul 0 în asta — spre exemplu dacă arunci clorură ferică pe teavă în cantităţi mari, fuţi canalizarea ta şi a oraşului întreg, aşa că trebuie amestecat cu o bază neutralizatoare … şi tot trebuie aruncat undeva… care costă bani).

Slujba ta va fi să te asiguri că plăcile sunt în condiţia de a pune piese pe ele. Trebuie să fie corect asamblate, fără tăieturi, fără vreun strat dezlipit, fără vreo pistă de cupru zgâriată, fără vreun desen din silkscreen şters… inspecţie vizuală, ochiometric.

Restul din timp o să bagi şi scoţi plăcuţe dintr-un fel de frigider uscător (e un uscător în cabină de frigider, toată lumea îi zice aşa chit că misiunea e fix invers).

Plăcile nu pot trage/avea umezeală iar după serigrafie se mai usucă încă odată înainte să intre în producţie.

Tot excel, tot tabele, tot contabil.

4. Operator de maşină SMD

Piesele care se montează pe suprafaţa plăcii, SMD, sunt puse de o maşinărie robotizată pe placă, care în prealabil are pastă de sudură pe ea, se coace şi iese lipită.

Ca operator de maşină o să încarci programul, o să întreţii maşina şi o să te ocupi cu prepararea şi contabilizarea pieselor care intră în casetă.

Foarte greu să se automatizeze procesul ăsta, mereu se fut casetele alea şi se blochează.

5. Asamblaj de plăci/prototipuri

Funcţiile astea probabil le fac mai mulţi muncitori în mai multe secţii, după cum o fi fabrica.

Uneori e nevoie de un prototip înainte de mass production, care o să treacă prin toate fazele de asamblaj. Poate o să foloseşti un stencil pentru pastă şi o să pui piese cu penseta, sudat/copt şi dus la inginer placa.

Poate că funcţia ta fixă o să fie montator de piese thru-hole. Vei avea nevoie de placa gata trecută prin secţia de plăci SMT & co., precum de cutiuţele alea cu piese gata preparate de la depozit de care ziceam mai sus.

Cu un desen în faţă sau monitor, o să pui componentele cu picioruşe în respectivele locuri pregăurite.

Parte din atribuţiile tale e să verifici dacă piesele chiar sunt bune de băgat în găuri, dar pentru alte defecte este alt muncitor.

Posibil să faci şi partea de sudură numită wave soldering, unde o să fii un brutar la un cuptor de plăci care sunt trecute printr-o baie de staniu şi ies picioruşele lipite.

6. Inspecţie

Inspecţia are mai multe faze şi există diverşi muncitori şi departamente în funcţie de complexitate.

Inspecţia iniţială este „dacă e sudat bine şi arată ca-n poză”. Toate plăcile trecute prin baia de staniu au mereu ceva sudură în plus sau unde nu trebuie, precum ceva plastic ars, aşa că te vei ocupa cu partea aia. Sau, din contră, tu o să pui butoane, jumperi, conectori şi altele care nu puteau intra la cuptor.

Inspecţie optică

Ăsta e cel mai robotizat job. Tu bagi placa într-un fel de cutie cât o imprimantă şi un cap montat cu o cameră tot face poze şi compară ce vede cu o bază de date.

Dă erori întruna, aşa că de fapt slujba o să fie să te uiţi tu peste pozele alea şi mai exact ce compară maşina.

E atât de prost AI-ul că e motivul nr.1 pentru care nimeni nu încearcă să automatizeze oricare altă secţie dar toţi deştepţii de manageri întreabă fabricile dacă au inspecţie de calitate şi uite aşa există postul de muncă (Automatic Optical Inspection) şi maşinăria.

Inspecţie funcţională/electrică

Cel mai calificat post din atelier, de obicei unde lucrează şeful de atelier/departament/unul dintre puţinii muncitori cu facultate.

Slujba ta este să primeşti totul gata făcut la nivel de circuit, tu verifici dacă merge în parametrii în care trebuie şi în caz că nu, cel mai probabil o să-l şi repari.

Va trebui să ştii cum şi cu ce tehnici lucrează toate celelalte secţii, cum se face produsul, cum funcţionează piesele de pe el, dacă au mai fost probleme într-un batch anterior…

O să pară ironic dar tot secţia asta de obicei lipeşte etichetele alea cu „pass” sau „QC” că aici se face quality control.

7. Coating

Majoritatea plăcilor (o mare excepţie cele de bază pentru calculatoare) sunt suflate cu un lac protector de umezeală şi praf. Tot ce intră în maşini industriale sau televizoare, lucruri gândite că nu vor fi niciodată desfăcute să fie curăţate.

Este secţia mai de chimie şi are sala ei, cu aparatele ei.

Uneori se face manual, cu un tub de spray, uneori cu o maşinărie care toarnă cu un fel de siringă.

Partea de inspecţie este pe întuneric cu o lanternă de ultraviolet, stratul să fie uniform.

8. Asamblarea finală

Pentru partea asta trebuie să ştii să ţii o şurubelniţă în mână, cineva trebuie să pună carcasa, unele etichete şi să facă pachet produsul.

Nu e nici chiar aşa de simplu, multe produse au garanţie ca produs final asamblat cu şuruburi torx ca să nu umblii tu, şi alea sunt montate cu o surubelniţă electrică cu cuplu de strângere — programabil în funcţie de ce a calculat un inginer, gen cât să se învârtă încât să vină strâns fără să prezinte crăpături filetul, ca să rămână etanş închis… şi nici asta nu se poate automatiza.

Unele produse mai au nevoie de ceva lipici sau piuliţe ori garnituri.

Probabil îmi scapă ceva posturi, cam asta reţin. Departamentul de ingineri e mai complicat şi nu prea face obiectul articolului, esenţial inginerii de obicei lucrează per proiect/maşinărie, spre exemplu de coordonatele pentru maşina de sudură selectivă n-o să fie deranjat vreodată tipul care face un termostat. Fiecare inginer are de obicei câteva proiecte, unele în producţie, altele în development, şi fiecare lucrează la treaba şi problemele lui.

Sunt destul de multe video-uri pe Youtube despre cam cum arată o fabrică, dar multe sunt state of art cum ar fi asta, nu filmează oricine orice firmă mică.

Şi nu, nu mai există tâmpenia aia comunistă de „depanator” care mai făcea vizite pe la domiciliu să lipească vreo piesă prin televizor care s-a dezlipit de la căldură. Iar la service de obicei lucrează agenţi comerciali sau IT-işti care ştiu să facă un factory reset, aruncat produsul la gunoi şi oferit unul nou.

[1] sclavie legală

[2] înainte programarea era exclusiv în assembly, pentru ingineri, dar, uneori e bine să mai ştie şi elevii programare şi sa-i prindă gustul, iar cei care au prins vremea de calculatoare cu Basic dădeau Basic (compilatoare pentru PIC etc) iar restul mai linuxişti, C (care s-a dovedit cea mai eficientă).

[3] nu că ar fi ceva greşit

[4] cea mai înaltă tensiune pentru un electronist e cam 12 volţi pentru un comparator sau un amplificator audio, să fim serioşi…