Neet-ul

Gafaie ventilatorul ala.. m-a trezit.

Probabil mi-a dat cineva mesaj pe Steam, poate e lumea treaza. Poate are niste probleme cu refreshurile de si le da singur browserul pe feed. Poate torrente. Poate toate in acelasi timp.

Ar trebui sa ma uit la mizeria aia de ventilator, dar ar trebui sa sting pc-ul si pana la urma n-am nici bani de vreun ventilator nou pentru heatsink sau pasta conductoare.

Ultima data cand l-am stins a fost acum 5 luni, cand am luat minunea aia de E6400 vazuta intr-un magazin de piese SH. A fost bucuria vietii mele sa aflu ca pot schimba procesorul doar cu update de Bios. Pana la urma n-a fost o idee rea ca am furat un Pentium 4 dintr-o biblioteca de la capatul orasului, nu? Au trecut 9 luni si nicio repercursiune…

Ar fi dragut sa pot face curat in maghernita asta, aerul e inchis si plin de praf. Are doar 30mp2. E o camera, practic.

Habar n-am cum am sa platesc chiria pe luna asta, n-am prins nimic. N-am reusit sa dau nici teapa pe ebay, n-a picat nimic pe Freelancer, cacat. Mancarea de furat se fura… desi e vara, si nu pot purta hainele groase cat sa pot fura porumb varsat din Auchan. E iulie, ce naiba. Macar e ‘rezolvat’ contoarul de curent si cele de apa, sa pot fura. Si mai bine, vara te poti spala cu apa rece.

Salteaua asta pute. N-am nicio lenjerie si sta pe jos. Pe podea sunt numai ambalaje si inca-mi scapa cum de evit gandacii.

Sa ma scol. Sa ma pis. Sa beau apa.

Pe grupul de Steam e Misery, ne cheama in parc.

Grupul asta de cacat de patru persoane nu mai e demult despre Dota 2. Tempest a fost la lansare grupul meu de Dota 2, ca nu jucam altceva, si grupul meu de prieteni.

Am ramas 4 din vreo 53, posibil pentru ca numai despre Dota nu discutam.

Nici macar n-am citit Shakespeare, mi-a placut anime-ul Zetsuen no Tempest. Nici lor nu prea le place, nici nu prea am discutat.

De altfel discutam politica. Uite ce mai fac porcii astia, Grecia, Podemos…

Am toate hainele murdare si put.

–-

Ne intalneam in parc de obicei, ca sa bem bere, seara. Ca terminatii.

Litra nu lipsea, si beam toti, ca niste copii care strangeau maruntul de la parinti sa bea si ei prima bautura din viata lor pe ascuns. In parc, da. In timp ce ne-am fi rezemat bicicletele de copaci sau intinse pe iarba.

Venisera doar Juan si Miseri. Misery. Misery… probabil nu stie engleza si asa s-a prezentat si prima data cand ne-am dat intalnire in Parc. Ea asa-l pronunta si Miseri a ramas.

Eu pentru toti sunt Tempest. Juan s-a prezentat cu numele lui si posibil handle-ul sa fie ‘real’, adica era clar ca era juaninvictus din grup, cand ne-am vazut. Si Juan a ramas. Ne-a spus ca e la Jurnalism si ca face fotografie in timpul liber, desi n-a venit la nicio intalnire de grup cu vreun aparat sau vreun portofoliu sa ne arate si nici pe internet nu pare sa aiba ceva.

Din cate retin, ar trebui sa aiba cam vreo 26 de ani si tot nu si-a luat licenta.

Acuma suntem trei, am salutat, Misery imi zambeste siret si Juan isi drege vocea in timp ce isi fixeaza ochelarii.

Lipseste Pedro, ma uit in jur, ah, e si el, mai ii lipsesc cativa zeci de metrii.

Pedro sau Gerardo, de cate ori il intrebam da doua nume diferite, e mai neet decat mine. Are 36 de ani. Sta cu parintii. pedro_996 a nimerit accidental pe grup, a ramas acolo, din ce ne-a zis, nu prea are cum juca jocuri la biblioteca publica dar macar sta pe chat.

E marxist. Cand e vorba de munca, el zice ca nu merita pentru un salariu care nu i-ar permite sa se independizeze vreodata.

Habar n-am ce studii are.

A ajuns si el, s-a asezat in cur.

Momente de liniste.

-Labagiilor, azi va invit la o laba. Platesc eu, am luat salariul.

Java era un local de cacat al unui gras fan de Star Wars. Era o dugheana pe o strada mica, insa cu un public select. Se putea fuma, in ciuda legii de cacat antitutun, se putea bea, se putea urla.

Candva cred ca scria la intrare Jabba si ala si era numele. Noi ii spunem Laba acuma si mergem la o laba.

Pentru ca suntem siguri ca grasul asta slinos care sta dupa tejghea(e singurul angajat de altfel) e virgin si mai e si brony.

Ne-am asezat, Misery a comandat beri pentru toti.

E etern imbacsit localul asta. Si ea e singura care fumeaza, mai si contribuie la ceata asta.

Dar e dragut, in penumbra, AC/DC de fond… sau azi e Iron Maiden.. mereu n-am stiut care ce cacat.

-Misoginilor, cum comentati stirea asta?

Ne arunca pastila si ziarul, scos din geanta.

Pe prima pagina scrie mare Barbat isi omoara nevasta si cele trei fiice dupa care se sinucide aruncandu-se de la etajul 7 intr-o localitate sau ceva sat, aparent de langa Cordoba.

-Vedeti de ce trebuie facuta revolutia? Uite d-asta. Trebuie o noua societate, educata, planificata de stat unde barbatii sa fie invatati sa nu mai faca dinastea — incepe Pedro

-Tu ce zici, labagiule? — ma intreaba Misery uitandu-se la mine

-Ei bine, fiecare individ cu problemele lui, ce pot sa-ti zic…

-Factorii sociobiograficieconomici ar trebui luati in calcul, poate omul ramasese fara de munca, lipsa banilor, alcolismul, factori precum boli mintale, nu avem de unde stii — rasteste Juan, cu tonul ala lui tipic de intelectual prost.

Misery ramane la tigarile ei… in timp ce noi ramanem absorbiti de fum, impietriti in fata ziarului, a berii…

Da, Misery e feminista. N-am inteles niciodata de ce. Are si chestiile tipice, parul vopsit culori, tatuaje de cacat, tot pachetul…

Misery e ceea ce s-ar numi o curva. Ne-a spus ca lucreaza ca secretara intr-o firma, post care l-a obtinut pe supt pula. Fix asa s-a expresat. Spunea ca seful ei, de 53 de ani, era prea plictisit de nevasta-sa.

Cand nu e in vacanta sau plimbata de seful ei, vine si vorbeste cu noi, mereu e cu feminismul… n-am inteles-o niciodata.

E doua noaptea. Restul au plecat de mult, Pedro a plecat la 10, ca, na, poate-l cearta masa… haha. Juan ne-a spus ca are party cu facultatea si se duce sa-si caute ceva de agatat.

Am ramas eu cu Misery. Ea ma absoarbe prin fum… cand fumeaza. M-a studiat toata noaptea.

Berea mi s-a terminat de vreo ora, cred, a ramas halba goala. Chitarile suna, fumul pluteste, becul deasupra mesii palpaie… such is life.

A venit laba trista sa ne zica ca inchide maghernita.

Misery i-a spus ca mai vrea de baut.

Ne-a dat doua sticle si ne-a dat afara.

M-am imbatat pe drum, m-a imbatat. Mi-a dat ambele beri cat m-a tinut de vorba, mi-a dat cuie cat ne-am plimbat de nebuni, am fugit de sirena de politie, am ras ca tampitii ascunsi prin scari de bloc…

M-a dus la ea acasa, am vazut-o pana si me ma-sa, am vazut si patul ei… am vazut-o si cand m-a calarit…

E o fata frumoasa si dimineata. Cu picioarele ei, cu soldurile ei late, cu parul ei cret negru, cu ochii ei chihlimbar… si te fute asa cum iti vorbeste, se uita insistent in ei, doar ca, heh, n-a mai vorbit si am ramas prins in transa ochilor ei.

Trece lumina prin jaluzea, praful in aer, aerul imbacsit, miroase a transpiratie, ma simt ca acasa.

Oare ce-o vrea de la mine.

Nici macar nu sunt de acord cu parerile ei, pentru ce m-a futut, oare.

Se imbraca sa plece la munca. Ar trebui sa plec si eu, acasa.

Misery m-a luat cu ea la munca, a zis ca mi-ar putea gasi un post, vorbind cu seful.

E un birou de callcenter, destul de decent.

Ei fac outsourcing pentru un supermarket la serviciu clienti, fac si pentru o firma de electrocasnice, pentru multe… e amuzant sa-i vezi pe astia cum isi pierd cumpatul cu clienti in mai multe limbi, franceza, germana, cativa in spaniola.

Cine stie care-i viitorul meu aici. Insa pana la urma ma pot lasa dus de val, nu? La o adica e ce-am facut pana acuma…

Acum cinci ani lucrurile pareau mai frumoase.

Vroiam sa ma las dus de val, da. Misery, Laura, era o fata draguta. Vorbea cu zel despre prostiile ei, parea ca-i merge mintea… ce puteam avea impotriva?

Laura a facut totul pentru mine. La vreo luna-doua de atunci, ne mutaseram intr-un apartament cu chirie.

Pentru prima data in viata mea aveam job stabil, aveam platite contributiile la stat, aveam card de sanatate, aveam haine, apa platita, curentul platit, acum chiar as putea juca pe un pc ceva ma decent, desi e ultima necesitate la cum sunt lucrurile acuma…

Copiii au schimbat totul. Primul a fost Javi, care are acum 5 ani, a urmat Amelia, care are 3.

Eram tatic. Ne-am mutat si la ceva mai mare dupa primul copil, ba chiar am luat rata la casa. Amandoi ne-am angajat la alta firma. Laura chiar i-a facut-o sefului ei, prima data i-a facut cunoscuta nevestei lui aventura, prezentandu-se chiar acasa la ei. A doua manevra a fost un proces de discriminare salariala pe sex. A luat atatia bani despagubire si dauna morala cat sa dam avans la casa si sa ne luam masina.

Si viata ei s-a schimbat. A devenit o femeie mai serioasa, s-a lasat de droguri, bautura a evitat-o de la prima sarcina si chiar a devenit doamna finuta, a trecut pe vin alb, si-a aruncat blugii taiati si a trecut la rochii si fuste, acuma era perfecta. Ba chiar si-a scos cu laser tatuajele, si-a albit dintii, merge la coafura, acum incearca sa fie o doamna.

Sau incerca.

Juan a fost calcat de o masina, am fost toti la inmormantarea lui. Pedro, pe care-l chema chiar si Gerardo, avea doua nume, lucreaza ca repunator la un supermarket. A renuntat la facultate dupa ce s-a trezit la spital dintr-o petrecere cu coca. Are o prietena cu 10 ani mai tanara, prostuta, il place. Probabil or sa faca copii.

Viata ei, si a mea, aveau sa se schimbe mai drastic, acum un an.

Laura devenise schimbata, ideologic, la un moment dat. Imi dadea articole sa citesc despre opresiunea femeii, despre faptul ca si treaba domestica e o munca, ca femeile ar trebui sa primeasca un salariu pentru ca sunt mame, ca e o a doua slujba sa stea cu copiii acasa, ca poate s-a casatorit prea de tanara, ca poate…

Intr-o zi a venit tarziu acasa, beata si radea, era asa fericita… imi povestea ca l-a cunoscut pe Paolo, un baiat dragut.

Paolo era un comediant de stand-up, o facea sa rada, o plimba prin baruri selecte. Era italian, brunet, inalt, frumusel, parul aranjat, purta ochelari ca un hipster, era un barbat bine.

Intr-o zi au venit amandoi acasa.

Cumva mi-a futut femeia in fata ochiilor, au ras de mine, iar eu am ramas impietrit si impotent in fata lor. Dupa care m-am trezit cu un pumn in fata.

Dupa care m-am trezit cu o centura de castitate. Paolo avea sa se mute cu noi.

Laura mi-a spus ca vrea sa fie o femeie moderna, sa avem un mariaj deschis, ca ea are dreptul si alti parteneri si nu putem fi monogami la nesfarsit. Spunea ca nu are timp de crescut copiii si statul acasa nu e pentru cineva ca ea.

Eu am ajuns un fel de sclav, menajera. Spal casa, am grija de copii, ei isi fac viata.

Eh, ei bine, astazi se va schimba tot.

Am ascultit cutitele, am pregatit somniferele, le-am luat si vin… ce distractie o sa fie…

Aventura mea s-a terminat dupa noua zile, cand ne-a prins politia.

Eu aveam de explicat multe, fugit de politie, un accident in trafic, m-au prins intre ei si alta masina, un tip transat intr-o casa arsa pe jumate caci au venit pompierii, Laura plina de vanatai si fututa fortat, copiii plangand… ehei.

Nu e nici chiar asa de rau in puscarie. Lumea ma evita sau rade de mine, toti au ras, si politistii au ras, au ras pana au vazut centura si dupa au ras si mai tare. N-au gasit cheia asa ca au chemat un lacatus s-o dea jos.

Judecatorii nu prea au stiut nici ei ce sa zica, daca era de puscarie sau spital de boli mintale.

S-au uitat ciudat si la mine, si la ea.

Laura a ajuns la psihiatru, eu am luat 10 ani, pedeapsa minima. Doar ca si eu am parte de consiliere, insa in detentie.

Copiii nostrii… cine stie…

Viata asta…

////

inspirat dupa