Starea jalnică a educaţiei

Oarecum în continuarea articolului anterior, am ceva de spus şi despre educaţie pentru şi pe piaţa muncii.

Mai inainte, un exemplu oarecum pe lângă subiect:

-Bună ziua, sunteţi domnul X?
-Da?
-Sunt de la agenţia de şomaj, sunteţi angajat undeva în acest moment (sau tot şomer) ?
-Nu
-M-am uitat pe CV-ul dvs. şi văd că sunteţi tehnician electronist. Uite, ar fi vorba despre un anunţ de muncă pentru o perioadă determinată de 4 luni de la o firmă de profil din domeniul jocurilor de noroc (păcănele) care caută un tehnician electronist… ce experienţă aveţi?
-Eu am lucrat la o fabrică dar… nu… adică, experienţă făcând ce?
-Bine, dacă este, vă mai sunăm noi.
-Bine, în orice caz, nu am experienţă în domeniu.

Da, i-am spus special aia tocmai pentru că şi ea îmi spusese special că “sănătate şi muie”.

Eu mă aşteptam să-mi ofere descrierea postului, însă, presupun că respectiva doamnă avea impresia că tehnician electronist trebuie să fie dinăla de păcănele, mai ales dacă aşa cere firma, aşa cum doamna de aici avea impresia că sunt instalator de aer condiţionat (şi, posibil, trebuia neapărat experienţă).

Pentru că dacă aveau nevoie de un muncitor de fabrică, da, chestia aia o pot face. Ţi se dau nişte scheme, manuale şi montezi sau sudezi componente, nu e mare lucru. Dacă aveau nevoie de unul să schimbe ecrane sparte de pumni sau reparat rezervorul de monede la locul aparatului, aici nu mai eram calificat. Mai ales că n-am carnet de maşină.

Să luam un al doilea exemplu:

https://www.bestjobs.eu/ro/loc-de-munca/tehnician-electronist-9

Cineva, nu ştiu cine, presupun că altcineva de la resurse umane, suferă de acelaşi sindrom: nu cunoaşte fişa postului, nu cunoaşte nomenclatorul, încurcă mere cu pere.

Deci ei caută un “tehnician/electronist” (alo, limba română, aici câine, cine era telefon?) cu studii medii (adică liceu), care nu ştie deloc electronică (minim e legea lui Ohm, e prima clasă), dar care să aibă experienţă de minim!!! 3 ani în microproducţie (ce-o mai fi şi asta, or împacheta cutii cu penseta) şi care poate totuşi citi o schemă electrică. Electrică, nu electronică. Ştiţi diferenţa, presupun. Cea electrică e cu bec, fire, diferenţial (siguranţă) şi contor. Pentru un electrician. Băiatul care trage firele.

Cea mai bună perlă e “vei participa efectiv la producerea si testarea de noi echipamente”. Deci participi efectiv! cu schemele alea şi chestiile minime. Nu aşa, pe lângă, stânga-dreapta, ai mingea, n-ai, tragi la poartă.

Cât despre “te incurajam sa traiesti sanatos, astfel ca decontam 50% din cheltuielile cu sportul (fie inot, aerobic, fitness, etc.)” sfatul meu sincer e voucher pentru băutură. Producţia e o muncă foarte repetitivă, care nu produce altceva decât oameni trişti. Am avut o gramadă de colegi care trăgeau la masea suficient cât să ştii după miros. Şi firma avea sală gratuită pentru angajaţi, ba chiar închiriau un centru de fitness întreg pentru ei şi mai mult mergeau programatorii ca să scape de burtă şi tot burtoşi sunt.

Starea jalnică a educaţiei

Ei bine, vorbind de păcănele, e o lege conform căreia jocurile de noroc sunt interzise în şcoli.

Am dubii că o să găsească ei pe cineva, e genul de slujbă unde trebuie să-i faci cuiva un contract de ucenicie. Probabil or să ia un electrician mai în vârstă şi-or să-l recalifice. Nu prea văd nici cum ai concedia pe cineva din postul ăsta încât să fie manpower la şomaj.

Îmi aduce aminte de experienţa cu detectoarele de fum: chestiile nu prea pot lua foc şi nu prea poţi avea chestii inflamabile în şcoli.

Aşa că a trebuit să aprindem o ţigară şi să suflăm în detectorul de fum ca să vedem dacă piuie pentru că aveam detectoarele, centrala de control şi nu aveam nimic care să facă fum. Căci, na, nu ai voie cu lichide inflamabile şi surse de foc sau fum. Şi e ilegal să fumezi în spaţii închise.

Aşa că, legal vorbind, nu ştim cum funcţionează detectoarele alea.

O parte din cursul meu conţinea mentenanţă de echipamente audio-video.

Televizoarele sunt patentate. Cu tehnologii patentate. Ca să vezi datasheet-ul şi schemele, ai nevoie de autorizaţie. De la fabricant. Noi n-o aveam, aşa că… am programat canalele, l-am desfăcut niţel, uite nişte led-uri, sursa de alimentare, un cablu lvds, procesorul, inversorul pentru panoul de led, lcd-ul… gata îl puteţi închide. Dacă nu suntem service de reparaţii autorizat… aşa pe ghicite, mai greu.

Am avut totuşi un amplificator Sony pentru care am avut schema întreagă… noroc că le mai urcă lumea pe internet. În rest, service manual. Apeşi pe POWER şi se aprinde, uite cum se aprinde beculeţul şi încă 5 foi despre legislaţia de siguranţă şi contaminare.

Situaţia e mai jalnică în alte părţi: spre exemplu, mecanicii auto.

Legal, ca să schimbi o piesă la maşina ta, trebuie să ţi-o schimbe un mecanic autorizat, de la o firmă autorizată, cu piesă autorizată de schimb.

Ei bine, realitatea e că totuşi nu prea e cine ştie ce mega diferenţă între volan de Dacie şi volan de BMW, că de învârtit tot învârt. La motoare da. La software de board da.

Şi soluţia de mijloc a fost cam următoarea: învăţământul la şcoală e vag universal, şi, la firmă, stagiul trebuie să-l faci la o firmă autorizată pentru un anumit brand. Te duci la Renault, faci stagiu de mecanic Renault şi, felicitări, eşti autorizat să fii mecanic de Renault. Pentru service autorizat să lucreze cu modele şi piese de la R.

În cele din urmă, îmi aduc aminte de fosta mea directoare de liceu, care spunea că nu se mai respectă meseria în ziua de azi şi că nu se mai caută meseriaşi.

Era directoare de ani buni la un liceu unde făcea complet abstracţie de faptul că cursurile prevăd CAD, şi scuza oficială a profesorilor era că nu sunt bani de AutoCAD. Urmată de dacă strică copiii calculatoarele.

Bineînţeles că există (şi exista la vremea respectivă) software liber pentru CAD şi puteau să pună Linux ca să nu mai cumpere licenţe de Windows, bani care ar fi putut plăti mai multe calculatoare.

Au preferat varianta hai să ne căcăm pe noi şi să eliberăm diplome de şomerie profesională, făcând complet abstracţie de o chestie care chiar face bani, spre deosebire de tâmpeniile alea gen Antreprenorială sau Protecţia Muncii. Se mai nimerea sigur vreun elev suficient de tâmpit cât să-şi facă un portofoliu pe oricare site gratuit cu 3 poze de scheme 2D/3D, sign up pe freelancer.com şi aştepta să-şi găsească primul client.

Dacă nu erau autorizaţi să gândească…

One clap, two clap, three clap, forty?

By clapping more or less, you can signal to us which stories really stand out.