Statistici de încheiere

Are Medium ceva statistici minime, deşi destul de utile, cu read rate mai degrabă decât loguri de ip-uri.

Cele mai citite cu succes articole

Fix alea în care am impresia că n-am „lăsat” nimic din mine, mai puţin ăsta, care ca titlu alternativ ar putea avea disperat.

La capătul opus, cele mai puţin citite

Plusurile alea cu gri sunt destul de amuzante, Medium pune preţ pe cititorii care fac views aici şi vin pe url, which is quite #MUIEuRSS.

Deci review la film nu i-a plăcut nimănui, dar au venit trei cititori cumva, însă read rate e 0%, adică ori sunt roboţi, ori au închis tabul fără să facă scroll măcar, ori prin RSS le-a fost livrat textul întreg fără scriptul de tracking în JS (salut, Alex?).

Deci, cum? Cele mai văzute sunt toate ficţiune, dintre care cel mai citit complet nu e cel mai văzut.

Şi totuşi read ratio e chiar… deci v-a plăcut ăsta cam până la a 4-a strofă (glumă pe 77%) dar mai mult de jumătate s-au plictisit în metrou şi la întrevederea mea de slujbă. Seems fair.

Măcar v-a plăcut ceva mai mult ăsta, şi asta că mi se părea destul de căcat, mai ales că e o traducere după o altă limbă iar după ieşirea din subsol e şi mai incoerent.

Ăsta nu mă miră câte reads a primit. L-am tradus repede, prost şi l-am lăsat abandonat (dar publicat, nu-i vedeam sensul ca şters ori draft) pentru că ajunsesem la concluzia că ar trebui să-l rescriu pentru un public în limba română: pun-ul asupra numelui lui Misery e triplu, pentru că viaţa ei e un haos, e spanioloaică şi ca orice boomer ieşită din ţărani, i-au pus ai ei nume englezesc că poate dă bine „pentru viitor” dar nu e în stare să rostească un singur cuvânt în engleză, nici vorbă să-şi pronunţe numele; fiind motivul pentru care în tot restul textului i-am scris numele ca Miseri (pronunţat mi, ca nota muzicală, se ca-n mi se rupe şi ri ca în ridic). Am corectat parţial asta. Daca nu-i asta ce mi-a adus mai mult din jumătate din închiderile de tab, eh, asta e, e de căcat.

Îmi place că măcar citeşti a fost citit de patru ori, în întregime toate patru.

Rămâne valabil ce scrie acolo,

Sunt destui prieteni care mă cunosc ca expert mâncător de căcat doar ca după să le dau dreptate şi, deşi ne mai înjurăm din când în când, încă ne mai vorbim. E frumos să ai lume care totuşi nu renunţă la tine. Cum ar fi C., sau S. Sau M. Ori alţii.

Cândva, după un timp, începi să te gândeşti cam cine vrei să fii sau ce opţiuni şi începi să nu mai renunţi la tine, ba chiar să vrei să te refaci.

Singura chestie, ei bine, timpul nu prea iartă şi lucrurile costă bani.

Sunt vârste la care poţi să fii într-un fel, şi vârste la care trebuie să fii într-un fel.

^chiar e unul din articolele care le menţin specific că poate îi vor folosi cuiva.

În rest, blogul ăsta va rămâne aici, congelat, până-i va da delete platforma forţat sau ceva.

Ne vedem aici.