1744

E anul domnului 1744. Intr-un desert de care n-au auzit decat jucatorii de europa universalis 4, doi barbati de seama se tin de mana si isi jura credinta si iubire eterna. Pe unul il cheama Muhammad bin Saud si este seful unui trib obscur din desert. Celalalt este Abd al-Wahhab, un predicator cu o idee fixa: intoarcerea musulmanilor la litera Coranului. Oare ce juruinte fierbinti isi fac acesti doi aspri osteni ai desertului?
“This oasis is yours, do not fear your enemies. By the name of God, if all Nejd was summoned to throw you out, we will never agree to expel you.”, ii zice bin Saud lui al-Wahhab.
“You are the settlement’s chief and wise man. I want you to grant me an oath that you will perform jihad (Struggle to spread Islam) against the unbelievers. In return you will be imam, leader of the Muslim community and I will be leader in religious matters.” ii raspunde gales al-Wahhab.

Cei doi se pun pe treaba si incep o campanie de cucerire a triburilor din jur. Au o singura problema si anume ca aia din jur sunt tot musulmani asa ca e cam greu de declarat Jihadul. Rezolvarea vine de la seful “pe partea de religie” cum ar zice un pesedist. Al-Wahhab da o ordonanta de urgenta prin care enunta ca musulmanii care se numesc pe ei insisi musulmani, dar care nu respecta doctrina revivalista, nu sunt, de fapt, musulmani. Include aici la gramada musulmanii shia, sufi si ce mai era pe acolo, ca nu se stie unde se va descoperi petrol peste doua sute de ani.
Tribul lui bin Saud se apuca sa ii convinga pe infideli cu sabia in mana si ajunge sa cucereasca Mecca, Medina si alte M-uri locale pana ii enerveaza pe turci. Sultanii turci pe vremea aia erau ca regina isterica din Alice in Wonderland, asa ca sar niste capete pe pereti si sauditii se intorc in desertul din care iesisera.

Fast forward vreo suta de ani si otomanii nu mai sunt ce au fost, asa ca sauditii incep sa scoata iar capetele proaspat crescute din desert. Si, ce sa vezi, la poarta oazei astepta Peter O’Toole imbracat in fustele lui Lawrence al Arabiei care le promite in numele albionului niste margele, oglinzi, pusti si peninsula arabiei printre altele in schimbul contributiei in gloante si iatagane la daramarea turcilor de pe suez, loc important pe vremea aia ca si acuma. Zis si facut, turcii o iau peste bot si Regatul Arabiei Saudite e infiintat in 1932 de un baiat pe care il chema, coincidenta, Ibn Saud. Treaba merge ca pe roate, petrolul curge in pocale, banutzu se aseaza langa banutz si nomazii se aseaza la casa si bentley-ul lor.

Viata e o tarfa insa, asa ca e bine sa te implici daca vrei sa ajungi sa iti vezi nepotii pe tron. Sauditii impartasesc strategia marelui antrenor roman Florin Halagian si anume “focul la ei”, asa ca incep sa cheltuie prin cartierele din jur banii care oricum curg la robinet. Prima tinta e Egiptul, care e condus de un general secularist si republican, deci cum se poate mai rau. Egiptul e prea puternic pentru a fi atacat direct, asa ca sauditii gasesc niste oameni de bine, frati, musulmani, ii numesc fratii musulmani si ii pun pe ei sa sape la temelia lui Nasser. Nasser moare de inima rea cand vede atata ura intre popoare, dar e succedat de Sadat care nu mai moare in patul lui, fiind umplut de gloante de un ofiter prea pios pentru binele amandoura. Mubarak urmeaza la putere, dar a inteles lectia si nu se mai baga prin vecini. Fiecare dictator la el acasa, cum ar veni, king of my castle and shit.

Sauditii au prins gustul interventiei prin proxy insa si devin mai curajosi, se implica in afganistan unde gasesc alti talibani ca ei carora le dau bani sa lupte cu rusii, in schimbul organizarii de tabere de cantece, dansuri folclorice locale si alte activitati paramilitare. Se zice de obicei ca CIA i-a finantat pe talibani, ceea ce nu e complet fals, dar nu e nici adevarat. Americanii au sprijinit in special militiile mudjahedine din nord, care au si castigat batalia cu rusii, dar au pierdut razboiul cu talibanii. invingatori la puncte sunt din nou sauditii, care s-au ales si cu baze de antrenament, i-au facut si pe americani si pe rusi sa tarasca niste tinichele de coada decenii bune de acolo incolo.

Eh, acu ca au pus la punct un model de business, cum ar zice corporatistii, le mai trebuie viziunea companiei. Nimic mai simplu, praful de pe cartzoaiele lui al-Wahhab e suflat inapoi pe toba si gasca vesela declara ca de acu inainte toata lumea tre sa fie cuminte si devreme acasa. Sa fim bine intelesi insa, nu e vorba de o covarsitoare evlavie, de altfel sauditii sunt cunoscuti pentru excesele carnale la care se dedau cand nu se uita profetul. Nu, wahhabismul este doar un pretext pentru destabilizarea tarilor din jur care ar putea contagia marele regat cu tot felul de erezii cum ar fi republicanismul, egalitatea in drepturi, libertatea de expresie si femeile la volan. E o arma pur politica prin care clanul bin Saud, format din cateva mii de insi, pastreaza in buzunar robinetul petrolului din Arabia si nimic mai mult.

Dumnezeu ajuta pe aia care se ajuta singuri si cum sauditii s-au ajutat singuri suficient, le da si contextul international o mana de ajutor. Americanii se bat cu rusii pe Iran, dar al treilea castiga, respectiv un barbos local. Saddam o ia razna si incepe sa dea gaze in stanga si in dreapta. Pakistan impusca proprii presedinti ca pe fazani in sezon. Afganistanul taie maini pe banda rulanta. Brusc, sauditii devin o oaza de stabilitate si securitate intr-o zona in care pana atunci ei nu erau decat niste cocalari exotici cu pretentii de tara, dar obiceiuri de grup de corturi. Americanii se tin de nas si ii lasa sa isi faca de cap, Europa e preocupata cu propriile dramolete sentimentaloide, asa ca sauditii ies in lume. Cecenia intai, apoi Magrebul Islamic, Yemen, Pakistan si Afganistan, Indonezia, sudul Filipinelor, sudul Tailandei, Nigeria, Sudan, restul Caucazului, zeci de state formate din oameni amarati cu griji multe si copii si mai multi incep sa simta binefacerile marinimiei saudite. Se infiinteaza scoli sponsorizate de regat pentru copii sarmani in care clerici radicali ii invata cum sa citeasca, sa scrie si mai apoi sa explodeze pe strazi in numele unei secte islamice care e mai peste tot la fel de departe de traditiile locale precum crestinismul. Bineinteles, scoala nu e scoala fara mersul in tabara in vacanta, asa ca imamii de bine organizeaza si sedinte de antrenament pentru competitiile de tir nesportiv. Legiunea asta straina creste si se intareste, devine din ce in ce mai eficienta militar si economic si serveste interesele saudite de minune. O vedem la lucru azi in siria, in yemen, in afganistan-pakistan, in algeria, in libia si in mali.

Sauditii au insa o problema in perspectiva pe termen mediu, si anume europenii. Europenii au prostul obicei de a se baga in humusul altuia pe considerente ideologice. Cam ca sauditii, doar ca altfel. Europa are bani insa, mai exact banii din care isi cumpara regii nisipurilor benzina de la ei insisi pentru jeepane, asa ca nu se face sa sacrifici pe altarul lui Alah vaca aia cu tzatzele cele mai jos atarnatoare. Plus ca vaca respectiva nu e tocmai neputincioasa si ar putea, la o adica, sa te trimita inapoi in desert intr-un weekend. Nu poti insa sa ii lasi sa isi faca de cap cu zuckerbergerii lor si cu twitterii cu revolutii multicolore si primaveri etnice, asa ca preacinstitii sefii de trib se intorc la legamantul vechi de trei sute de ani dintre bin Saud si al-Wahhab. Razboiul sfant garanteaza tronul! Ce o fi asa de greu de inteles?

Asadar, daca nu pot cuceri Europa, sauditii se resemneaza cucerind europenii. Islamul este a doua cea mai raspandita religie in Europa dupa diferitele ramuri crestine asa ca practic materiile prime si materialele sunt deja la locul faptei. E doar un detaliu ca musulmanii europeni sunt secularisti, sunt integrati local si vin din alte traditii decat wahhabismul sunnit si detaliul acesta poate fi remediat. Experienta si organizare exista din belsug, ca doar trei sute de ani de jihad local si cincizeci de jihad global nu trec fara urme in CV. Banii curg in continuare garla. Se estimeaza ca RAS investeste in propaganda religioasa doua trei miliarde de dolari pe an. 87 de miliarde investite intre 1987 si 2007 reprezinta 90% din cheltuielile religioase din intreg islamul. Practic, baietii astia iesiti din desert inlocuiesc incet islamul cu o versiune nascocita de ei din interese strict tribale si numita cu afectiune de istorici petro-islam.

Sa dam cuvantul muftiului Romaniei, domnul Iusuuf Muurat, liderul musulmanilor romani. Sa ascultam cum graieste domnia sa in telegrama trimisa de insarcinatul american cu afaceri Mark Taplin catre State Department si revelata catre noi prin wikileaks:

“Muftiul a mai spus că s-a aflat sub “o presiune imensă” din partea “fundaţiilor” saudite. În timpul unei vizite la ambasada saudită, Muftiul a povestit confruntarea pe care a avut-o cu un vice-consul saudit care a contestat faptul că Muftiul a stat “prea calm” după publicarea, în februarie, a desenelor cu Profetul Mahomed în Danemarca şi în altă parte. Potrivit Muftiului, vice-consulul l-a sfătuit că în loc să “fie reţinut” şi să îi spună comunităţii să stea calmă, Muftiul ar fi trebuit să provoace comunitatea musulmană să fie mai activă în protestul împotriva desenelor. Într-o întâlnire separată, ambasadorul saudit i-a spus de asemenea Muftiului că “fundaţiile” saudite sunt nemulţumite de activităţile Muftiului şi a întrebat dacă ambasada saudită ar putea să fie mai “aspră” cu el. “

http://www.romanialibera.ro/…/wikileaks-despre-presiunile-f…

Dar de ce fac asta? Ce au de castigat sauditii daca ne mor noua caricaturistii? Ei bine, daca ne oprim din a da ochii peste cap ca niste gaini bete si a ne intreba de ce nu se duc islamistii la ei acasa daca nu le place carnea de porc, vom observa ca au o gramada de castigat si, mai important, au castigat deja foarte mult.

In primul rand, tot circul asta ne taie cheful sa ne mai bagam peste ei. Prima interventie militara in Golf a fost entuziasta, yeeey, sa ii eliberam din evul mediu, sa fie si la ei frumos si citronada la sticla ca la noi. In Afganistan ne-am dus asa, mai fara chef, mai hai, sa-I eliberam si pe astia, acuma, of of mai mai. In Libia le-am aruncat doar niste bombe in cap. In Siria trimitem doar regrete si suspine, cred ca le ajung alora pana la genunchi lacrimile noastre de compasiune crestina. Ce s-a mai intamplat dupa aia cu alelalte teatre de lupta mai noi nu mai stie nimeni, nici nu mai auzim la stiri daca nu sar de o mie de morti pe zi. Sauditi isi freaca mainile ca am ajuns sa ii rugam sa ne ajute sa rezolvam problemele pe care ei le-au creat in zona. Cum sa nu ii multumesti lui Allah in conditiile astea?

In al doilea rand, revirimentul extremismului in Europa da apa la moara cainilor nostri de paza si protectie care se straduiau de ceva timp sa impacheteze cumva comestibil pastila amara a statului omniscient. Am ajuns sa cerem noi prin “vocile societatii civile” sa fim ascultati; rad si curcile de asa manevre transparente. Evident, nu putem exporta ce nu avem, asa ca mai putina libertate pentru mai multa securitate la noi rezulta in mai putina libertate care sa curga peste marginile paharului la aia din jur, un lucru pe care cei 2000 de oameni care conduc Arabia Saudita il apreciaza la adevarata valoare.

In al treilea rand, extremismul este un fenomen ce se autohraneste. Pentru fiecare martir pierdut pe calea virginelor alea de care eu, personal, ma indoiesc ca exista, apar altii. Multi altii. Fiecare reactie enervata sau panicoasa a noastra este interpretata tendentios de mii si mii de imami in mii si mii de moschei si prezentata ca o justificare a agresiunilor viitoare. De la un punct incolo, sauditii nici nu trebuie sa mai bage bani, e o investitie care se sustine prin forte proprii, cum s-a intamplat in siria si cu al qaeda in pakistan. Mai mult, faptul ca noi aruncam toti musulmanii intr-o mare galeata de oameni naspa care vor razboi si sa stea femeia acasa ii face si pe musulmani sa se simta mai asemenea decat sunt in realitate, deci sa fie o prada mai usoara pentru nepotii lui al-Wahhab.

“din razboiul terorii, doar teroristii castiga” zicem noi cand vrem sa parem inteligenti, dar nu e nimic mai fals. Din teroare, teroristii nu castiga decat gloante in cap, din razboiul terorii castiga aia care i-au creat, ii platesc si ii antreneaza pe teroristi. Si stim cine sunt daca am rezistat sa citim pana aici, nu?

Si se pune intrebarea: ce e de facut?
Ei bine, exista doua solutii posibile. Putem sa incercam sa eliminam saracia, frustrarea sexuala si sociala, somajul, prostia, naivitatea, armele si musulmanii din europa. Sau putem sa ii sunam pe aia 2000 de urmasi ai lui bin Saud si sa le spunem ca despotismul nu mai e la moda si a venit momentul sa isi faca bagajul si sa se intoarca inapoi in desert pentru inca cel putin o suta de ani. Cum a patit Hrusciov cand a luat-o razna si a primit un telefon de la o voce cunoscuta care i-a sugerat ca e cazul sa faca un ultim serviciu patriei si sa se pensioneze pe caz de boala.

Din pacate insa, nu are cine sa ii sune pe sauditi, pentru ca nici noi nu suntem mai breji decat victimele lor, oricat ne-am cocota pe calul culturii si civilizatiei noastre pentru care nu facem mai nimic. Traim in era fricii si frica ne dicteaza reactiile, asa ca ne-am hotarat sa alegem prima solutie si sa incepem sa o implementam.

Citind comentariile stupide si stereotipe de pe facebook din zilele astea, ca sa nu mai zic de articolele de prin presa, vad cum pierdem acest razboi, cum l-am pierdut deja de fapt si asta ma face sa fiu mai acru decat de obicei.

Ca tot e plin netul de iluministi de ocazie, vreau sa inchei prin a cita din deschiderea declaratiei drepturilor omului:

“Everyone is entitled to all the rights and freedoms set forth in this Declaration, without distinction of any kind, such as race, colour, sex, language, religion, political or other opinion, national or social origin, property, birth or other status. Furthermore, no distinction shall be made on the basis of the political, jurisdictional or international status of the country or territory to which a person belongs, whether it be independent, trust, non-self-governing or under any other limitation of sovereignty”

Everyone! Nu zice nicaieri ca doar europenii au drepturi si libertati. Everyone! Inchizandu-ne in Europa de frica nu facem decat sa negam ceea ce pretindem ca aparam.

One clap, two clap, three clap, forty?

By clapping more or less, you can signal to us which stories really stand out.