Radu Ghelmez
Mar 20, 2018 · 7 min read

ok, happy stories, happy stories…

cred că era prin 2003, dar oricum nu-mi amintesc totul prea clar, asa ca o sa va povestesc cum îmi vine si mai corectati voi, ăștia cu mintea mai bună ca a mea. Pe vremea aia nu era facebook, asa ca stăteam toți pe forum la AG si făceam acolo cam ce facem acum aici si mai rau, mult mai rau.

într-o zi, ne-a venit ideea sa ne batem între noi. Nu mai stiu cine a propus, dar eu am aplaudat printre primii. Sa va explic de ce. Până atunci, nu ma batusem niciodată in viata mea. Am luat un pumn năucitor în mutra in clasa intaia de la recalcitrantul scolii ca ma pusesera ăștia sa fac pe minipolitistul cu mănuși albe la colțul străzii si am îndrăznit să îi arat STOP cui nu trebuia si aia a fost tot, altă experiență violentă n-am avut. Așa că am fost foarte curios sa vad si eu, domle, ce se întâmplă când te bați? Cum e? Si cu cine altcineva să încerci treaba asta decât cu prietenii tăi, ca doar n-o să te iei cu dușmanii de ceafa.

zis si facut, am organizat o cheta si ne-am cumpărat mănuși, casti, proteze și ce mai trebuie, am anuntat nobilimea de forum ca e invitata la spectacol si ne-am plănuit o sâmbătă. Am decis sa tragem la sorti cine cu cine si ca singura regula e ca perechile sa n-aiba nimic de împărțit una cu alta. La un moment dat am aflat ca se baga si Gheorghe si imi amintesc ca eu m-am îngrijorat un pic, nu de alta dar avea reputație de băiat rau si ma gândeam ca daca pic cu el în lupta o să fie clasa întâia all over again.

in fine, până la urmă ne-am strâns noi într-o sâmbătă la Miron acasă care statea foarte punk. Foarte punk. Vreo treizeci de inși din care ne bateam doar șase, cu echipament, cu camere te filmat si operatori, cu snacks si bere si cosplay de asistente (still impressed, Chamok) si ne-am pus pe treabă.

Eu am fost prima tura cu Kdream. Arbitru, Gheorghe, care ne explica foarte didactic regulile în timp ce eu și adversarul meu redutabil scalambaiam mutre fioroase unul la altul de pe sub căștile strânse pe cap. Nu l-am lăsat pe arbitru sa termine, l-am întrerupt si l-am întrebat plin de energie: “ cat ne lasi sa ne batem?”. Mirat si nepregătit sa imi răspundă, Gheorghe a zis neconvingător ceva gen “ cat vreti voi”. M-am sesizat imediat: “A, nu se poate fara limita de timp, tre sa ii lăsăm si pe altii, uite, sa zicem, maxim 20 de minute sau ceva”

s-a uitat Gheorghe la mine ranjind de m-am facut mic in casca si, uite asa, am inceput batalia. Un minut jumate mai tarziu, si eu si Kdream fornaiam ca iepele iarna si nu mai puteam sa ridicam niciunul mănușile pana la moaca celuilalt. Ne-am agățat si noi unul de altul cum l-am văzut pe Ali ca făcea. si am continuat sa ne zgariem unul pe altul pe coaste ca niste matze cu mănuși ce chiar eram. Meciul s-a terminat remiza, probabil prin leșin simultan, nu imi mai amintesc partea asta asa bine.

după noi, s-au batut Santiago si JD. Ăștia chiar s-au batut, la un moment dat am inceput sa îi suspectam ca ei chiar au ceva de împărțit, dar l-a lăsat repede suflul pe ala mai tocilar dintre ei si s-a terminat si asta. Ultima pereche oficială, Gheorghe vs Balasoiu, intra in ring. In total 200 de kile de mușchi in conflict la care Gheorghe contribuia, estimez eu, cu vreo 60–70.

cand să înceapă, Gheorghe zice: “stati, stati, regula noua, nu dăm la fata ca eu sunt om de televiziune, am emisiune diseară, ok?” Balasoiu a acceptat grațios si ranjind cam cum ranjea Gheorghe la mine când i-am zis sa ne oprească daca boxam mai mult de juma de oră. Si numai ce ii dau drumul băieții și. Balasoiu al meu deschide ostilitățile lipindu-i lui Gheorghe o dreapta pe corp care ne-a lăsat pe noi, publicul, fara răsuflare de durere, ce i-o fi facut lui n-o sa stim niciodată. Pe mine ma doare si acuma, numa ca mă gândesc. Au continuat ei lupta după ce si-a revenit victima caciulii din care am tras partenerii, a fost fun, dar n-a mai fost la fel, s-a simțit că l-a înmuiat bine din prima si acuma e doar teatru ca le e prea frica amandoura sa nu se repete cataclismul din debut.

bon, si, după ce terminăm noi ce veniserăm sa facem, ne desfacem cate o bere ca sa ne relaxam un pic. Si, ce sa vezi, iata ca se echipeaza o pereche noua, Shere și. Lou. Ăștia nu se băgasera la tragerea la sorți pentru că erau uberpacifisti, ziceau ei, kind of squishy, credeam noi. Colegii asimovisti, pasămite, voiau si ei niste poze belicoase si mimau necredibil tot felul de scene tari. La un moment dat, se apucă sa filmeze nu stiu ce faza din Rocky, Shere ia niște apa in gura si se pregateste sa o scuipe oportun la contactul simulat cu un croseu de dreapta a lui Lou. Mentionez ca s-a repetat de multe ori exercitiul pentru ca Shere înghițea apa inainte sa apuce Lou să-l fake-trozneasca. Până la urmă le-a iesit, atâta doar ca Lou, nestiind sa isi controleze alonja superioara, a facut contact cu borcanul cam inevitabil al lui Shere (cine il stie, stie ce zic) și i-a dat nițel sânge pe nara. Mama, a înnebunit lumea, noi, care ne batusem inainte, ne-am simtit trisati, pai cum frate, noi ne batem pe bune si ăstora le ies cele mai tari momente pe cameră, fetele călare toate pe eroii pacifisti, Shere in glorie însîngerată, Lou ne repeta “bah, ce i-am dat-o” în timp ce noi il răcoream cu rândul “dude, it was supposed to be fake, you fucked up, you are no bloody hero, i-ai dat sângele tocmai pentru ca nu stii să te bați, nu că știi, ca l-ai atins din greșeală”. Da’ aveai cu cine, n-aveai cu cine.

si cand ne-am plictisit si de asta, ne-am urcat in masini si ne-am dus sa continuam. ziua la Absolutul și Andreanum în bar, unde am petrecut ceva, sigur ca am petrecut, ca doar nu te duci într-un bar numit Drinx ca sa manânci. La un moment dat in noapte, m-am aplecat sa iau ceva de jos, nu mai stiu ce. si, nefiind foarte atent in semiintuneric, m-am pocnit cu pometul ochiului drept de colțul mesei si am vazut niște galaxii intregi, verzi toate. Am înjurat si eu un pic, m-am umflat si invinetit tot si m-am întors la petrecere sa ma amortesc cum pot, ce era sa fac?

in timpul asta, AG nu era cu noi la cârciumă, că el avea nu stiu ce show la teve, nu mai tin minte ce si unde. Eh, si in timp ce noi sărbătoream ca in orice alta sâmbătă faptul ca e sâmbătă, el a luat filmările cu noi, le-a taiat și prelucrat, le-a pus muzică de gym și a acelerat cateva faze, dupa care a lansat la el in emisiune o fantasmagorie intreaga, cum ca a descoperit el, prin contactele lui in lumea subterană, un grup de baieti foarte duri care se bat gen fight club prin tot felul de locații si cum i-a convins el sa il lase să se bage cu ei și a filmat cu camera ascunsa, in fine, instalație tongue in cheek care era evidenta daca traiai in prezentul modern al vremii, dar, cum nici atunci ca nici acuma nu toată lumea traieste in prezent, a convins pe niște unii că avem si noi, iata, edward nortonii nostri printre care ma numar, n-ati fi crezut, si eu, subsemnatul.

Eu eram, în vremea aia, șef de birou la contabilitate generala in Direcție in Ratb. Singurul bărbat în echipa cu vreo douăzeci, treizeci de femei, contabile toate. Va puteti imagina, asadar, ce explicații a trebuit să produc pentru colegele mele dragi la care ma gandesc mereu si acuma cand am apărut luni dimineața in birou, la șapte fara ceva, inca mahmur si cu ochiul negru vanat umflat tot.

am incercat, naiv, sa explic ca am iesit si eu din casa in weekend si m-am coluzionat cu un colt de masa, am si martori, tot ce trebuie, nu e nimic de văzut si discutat aici, dar mi-am înghitit de pe la jumate cuvintele când am văzut ce expresii ultragiate adoptă fetele si doamnele mele care nu pot sa creada ca le mint in halul asta cu atata seninătate.

HELLOOO, TE-AM VĂZUT LA ANDREI GHEORGHE, mi-au trântit ele definitiva și au tacut furioase si încruntate cu brațele încrucisate pe piept așteptând sa imi asum viața paralelă. Am mai incercat timid de doua trei ori să le explic că m-am lovit de o masă în bar, dar nici nu ma mai ascultau, susoteau între ele ignorandu-ma in auzul meu: “si, de cat timp crezi că e băgat? Mă, sa stii ca eu parca am bănuit ceva. No, eu nu ma asteptam, dar asa e, ăștia la care nu te astepti”

am renuntat într-un final, am pornit calculatorul si am intrat pe forum sa vad ce mai zice lumea. Din când în când, ma mai opream din citit si ma uitam pe sub sprâncene, mândru nevoie mare, la cum se uită dragele mele contabile cu colțul ochiului la mine, mândre si ele la fel ca mine ca șeful lor e într-un fight club. Dacă nu mi-ar fi fost așa rău de la mahmureala, cred ca asta ar fi fost una dintre cele mai fericite zile ale vietii mele.

eh, si uite asa m-a deconspirat pe mine Andrei Gheorghe in direct la teve si a arătat tarii intregi ce bestie violentă se ascunde sub pielea unui contabil calculatorist tocilar și poet.

those were the days, my friends, those were the days and tonight I’ll drink for them and him.

Rest in peace, AG!

Gri

    Radu Ghelmez

    Written by

    Welcome to a place where words matter. On Medium, smart voices and original ideas take center stage - with no ads in sight. Watch
    Follow all the topics you care about, and we’ll deliver the best stories for you to your homepage and inbox. Explore
    Get unlimited access to the best stories on Medium — and support writers while you’re at it. Just $5/month. Upgrade