Scrisoare către George Enescu

„(…) mă întorc mereu la vocile fără voce, la acel murmur apoteotic din secvențele finale, ca niște rugăciuni fără cuvinte, ca o apocalipsă murmurată. Un fel de corul copiilor din Hiroshima lui Jebeleanu. Suntem ușori și vocile-s ca fumul…” De aici.