Duminică, 30 iulie 2017

iulia burtea
Jul 30, 2017 · 3 min read

Ziua lebedelor sălbatice

Astăzi sînt Eliza care împletește cămașă după cămașă pentru cei 11 frați ai ei (îngeri invizibili în cazul meu), din fire de urzici aspre și usturătoare. Am curățat frunză cu frunză pătura tricotată pe care s-a lăfăit Oana în pădure, fără să își dea seama că țesătura a absorbit în ea toate resturile de pe suprafața pămîntului. Am scuturat părul Julietei și al Patriciei din toate cîrpele din casă, le-am sortat apoi pe culori și le-am pus în mașina de spălat cu cîte un cubuleț de detergent bio și cu setarea pet hair removal.

În timpul săptămânii, am împletit Bertrand Russel cu Ioana Nitobe Lee. Și Mona cu Anna, în două seri consecutive. Cu Mona am cules vișine din pomul din care ne culegea bunicul mie și Andei, în altă curte, în altă viață, cîte 5 fructe bombate pe an. Pomul s-a scuturat deasupra noastră de picăturile ploii și am fost conștientă, exact în momentul ăla, că ne agităm și chicotim ca să treacă de tot discuția de dinainte despre violență, sub toate formele ei, și narcisism, cu toate vîrstele lui. Cu Anna am reluat oarecum aceleași teme — mi-a povestit despre abuzul dintr-o familie la care m-am gîndit mereu cu admirație. În plus, am împletit în fiecare zi teama că o să moară Julieta, care se tînguiește și se tîrăște în chinuri fără încetare, cu fantezia secretă că o să mă trezesc într-o dimineață, ea o să fie moartă și atunci o să se facă liniște în sfîrșit.

Am terminat numărul 3 al revistei „Strada Ficțiunii” și am început un nou proiect la editură, de fapt sper să se considere început, pentru că încă aștept confirmarea cu sufletul la gură. E genul de scris care îmi dă un scop temporar în viață legat frumos cu fundă de mătase.

Mi-e greu să mă obișnuiesc cu reîntoarcerea chisturilor hemoragice și a durerilor de gastrită, dar și cu senzația de oboseală și cu irascibilitatea care le însoțesc mai nou. Mă frămîntă întruna gîndul că nu am prins o rădăcină, cît de mică, într-o lună și jumătate de cînd am plecat de acasă. Sînt despărțită în continuare de lucrurile mele, de un statut onorabil și de sentimentul de siguranță.

Îmi cer iertare față de toată lumea care citește săptămîna mea neîmbrăcată într-un costum de baie minuscul cu motive tropicale și șireturi fosforescente, neunsă cu ulei de morcov din cap pîna-n picioare și nespălată proaspăt pe păr. Știu că nu ar trebui să scriu toate lucrurile astea, dar pur și simplu nu mai pot. Ok, asta e a doua, recunosc ca nu e totuși cea mai grea perioadă din viața mea de adult.

Mă liniștesc tabieturile lui Kitty, rotațiile mașinii de spălat și chipurile îmbătrînite ale Vanessei Redgrave și ale lui Lauren Bacall din adaptările după Agatha Christie și știu că or să mă liniștească din ce în ce mai mult pentru că — cel puțin așa pare acum — am reluat căutările pentru ceva de închiriat (pe termen scurt).

iulia burtea
Welcome to a place where words matter. On Medium, smart voices and original ideas take center stage - with no ads in sight. Watch
Follow all the topics you care about, and we’ll deliver the best stories for you to your homepage and inbox. Explore
Get unlimited access to the best stories on Medium — and support writers while you’re at it. Just $5/month. Upgrade