Duminică, 7 august 2016

Ziua prietenelor mele

Vineri la prînz am intrat în concediu fără plată pînă pe 31 august. A fost dorința mea și s-a rezolvat foarte ușor la editură. Într-o altă viață, mi-aș fi petrecut timpul cu Ulrich și Agathe — cu mîinile în pămînt (aranjînd florile în ghivece) sau cu picioarele în apă sărată și cu gurile pline de prăjituri de casă, ca în visul meu preferat. În meditația ghidată, cînd mi se spune să mă duc într-un loc în care am fost cu adevărat fericită, acolo mă duc.

În această viață, concediul fără plată a început cu o conștientizare dureroasă. Farmecul și devotamentul meu, ideile și cuvintele mele nu sînt considerate destul de bune pentru lucrul la care îmi doresc din tot sufletul să le pot folosi. A continuat cu un pahar plin ochi cu vin, dat peste cap la miezul nopții, pe stomacul gol, în toiul celui mai psihopat discurs pe care i l-am ținut Inei la telefon pînă acum. M-am trezit pe la 4 să vomit succint, iar peste trei ore m-am trezit de tot, plîngînd și jurînd că n-o să mai beau în viața mea (și n-o să mai fumez 50 de țigări odată).

Oana, Aniela si Ina au venit apoi în vizită, separat sau în același timp, pe tot parcursul zilei de ieri. A fost ca și cum cineva m-ar fi luat de păr, m-ar fi băgat cu capul într-un tort și m-ar fi ținut nemișcată cu nasul în frișcă.

✔Oana mi-a povestit cu lux de amănunte toată viața ei, o înșiruire de întîmplări absurde și solicitante pe care i-am propus să le transformăm în scenariu de film. Scopul existenței nu este să așeze toate treburile în ordine, ci doar să îl pună pe fiecare acolo unde îi este locul.

✔După cum mi-am propus, am făcut biscuiții cu brînză de vaci, unt și făină, dar am greșit proporția și a ieșit un fel de shortbread fără zahăr. Seara am topit ciocolată cu ghimbir în bain-marie și am vărsat peste ea în crăticioară banane, nectarine si afine, după care le-am acoperit cu praf de cocos și fulgi de migdale. Pentru o clipă, Inei i s-a părut că asta e viața. (N-am putut să nu observ că eram amîndouă murdare de viață sub unghii și pe dinți.)

✔Am stat doar în chiloți, în tricouri promoționale și pantofi cu toc, am făcut pipi cu ușa deschisă la baie și duș în timpul unor conversații aprinse. Am schimbat între noi haine COS, Massimo Dutti, sandale Steve Madden, rochii de vară indoneziene, copii după jachetele buclate Chanel și blugi Current/Elliot.

✔Am ieșit la petrecerea de pe ponton, din Parcul Carol, și am recunoscut în viața reală fetele ale căror profiluri de Facebook mi le arătase Oana acasă. Au continuat discuțiile despre iubiții prietenelor, prietenii iubiților, relații secrete, herpes genital și relații încheiate. În plus, am avut destul timp să vorbesc cu Ina despre toate formele, texturile și tipurile de excremente. (Nu știu de ce, dar e singura persoană din lume cu care îmi trece prin cap să abordez un asemenea subiect.) Am concluzionat că ne plac amîndurora găinațul și balega. Am dansat una cu alta. Am căzut de acord că drogurile sînt triste, iar consumatorii lor deprimanți.

La întoarcere, l-am atenționat pe șoferul taxiului că e o pisică în mijlocul străzii. De fapt erau două, împletite. Au rîs în hohote și el si și toate fetele de pe bancheta din spate. Acasă, am făcut curat la ojele, unturile, vitaminele, ovulele, tincturile și rujurile din baie. Am adormit într-un final lîngă una dintre fete. Am visat că eu scriam la laptop în camera în care ea își trăia aventurile.

(În tot timpul ăsta, Călin e la festivalul de la Locarno cu un film despre cicatrici emoționale și intelectuale.)