Luni, 30 octombrie 2017

Ziua Glamour

În cea mai mare măsură, nu am mai scris nimic în jurnal de două luni din cauză că sînt destul de capabilă de ură. Am evitat cît am putut 1. să mă fac de rîs cu ura și 2. să scriu fără să pomenesc nimic despre ură, cîtă vreme am visat-o de cîteva ori în fiecare noapte și am întors-o pe toate părțile fără să am nici cea mai mică intenție de a mă detașa de ea. M-am și umilit, nu neapărat acum, dar am rememorat cu multă conștiinciozitate umilințele trecutului.

Printr-un noroc nesperat, am reușit să mai fac cîteva chestii în paralel:

  • mi-am văzut de treaba mea de ghost writer pentru o carte care va apărea la editură anul viitor (autoarea e blondă, tînără și foarte drăguță; nu un moș actor care nu mi se poate destăinui mie, ci unei singure „jurnaliste”, una care i se băgase bine de tot pe sub piele; nici un muzician de renume mondial lîngă care m-am îmbolnăvit de deochi zi de zi, timp de trei luni, cît au durat interviurile)
  • am scris un articol pentru Glamour (s-a făcut puțin tam-tam pentru un nu-e-mare-lucru de genul ăsta, dar bănuiesc că a meritat, cîtă vreme numărul de noiembrie a fost realizat în totalitate de femei, iar articolul meu chiar are o temă serioasă — activismul social — și e menționat pe copertă + în editorial) și încă unul pentru Marie Claire (cel mai mare chin posibil care a durat o noapte și jumătate de zi în care îmi luasem concediu de la editură, după care am cerut să îl editez, reeditez și rereeditez, deși era bun predat; cred că rareori s-a mai întîlnit un colaborator atît de enervant)
  • am participat prima dată în viața mea la un performance live, pentru lansarea colecției de iarnă a Adelinei
  • am făcut plajă goală în ultimul weekend din septembrie pe parcursul mai multor conversații despre scriitorii din manualul de literatură universală (m-am întors acasă cu o alergie la soare care s-a manifestat prin mîncărimi insuportabile și a trebuit să stau țeapănă cu iaurt pe piept, ca să nu murdăresc cearșafurile)
  • am continuat să am o relație serioasă cu un băiat cu 7 ani și 3 luni mai tînăr decît mine (netoxică)
  • am făcut o tonă de cumpărături online cu 70–80% reducere și le-am returnat pe multe dintre ele (o muncă sisifică)
  • am primit un pix B.A.L.E.N.C.I.A.G.A.
  • mi s-au bășicat fața, gîtul și puțin spatele în mașină, în drum spre Brănești, dar m-am vindecat cu un antialergic și cu ignorarea suferinței
  • nu am mai avut sîngerări între menstruații
  • am vorbit într-un final cu Octavian, colegul de birou al Inei, pornind de la „Să scrii mai mult pe blog. Îmi place stilul tău.”

Și asta nu e nimic pe lîngă lucrurile pe care le-au făcut prietenele mele:

  • au primit o sentință favorabilă la divorț + custodie, fără să fie nevoite să ceară îndurare în fața instanței și fără să poarte balerini cu dres la vreo înfățișare
  • au cîștigat un concurs de șampon bio căruia i-au ales aroma și i-au făcut ilustrația de pe etichetă
  • au găsit puterea să îmi trimită inimioare și zîmbete pe Facebook după ce a murit Spiess-ul lor
  • inițial s-au gîndit că îi e frig, apoi s-au îngrijorat că nu i-a ținut nimeni lumînarea la căpătîi, după ce au găsit-o pe Aliona, de 90 de ani, moartă la ea în pat
  • au rămas însărcinate cu al doilea copil al lor (tot fetiță)
  • au fost cerute în căsătorie de cel puțin 3 ori la rînd într-un timp superscurt, după 4 ani în care iubiseră fără speranță un alt bărbat
  • și-au găsit o pereche pasionată de electronică pe Tinder
  • au încercat să descopere, prin mai multe metode ingenioase, vîrsta bătrînilor pentru care lucrează, de teamă că or s-o mierlească în curînd și că or să le lase astfel fără jobul de vis (nu au moștenitori)
  • au început să investigheze, împreună cu mine, o crimă fictivă(?) dintr-o localitate sudică
  • mi-au mărturisit că au fost iubitele lui Peter după ce m-am despărțit eu de el