Miercuri, 27 iulie 2016

Ziua extrasistolelor

Aici, problemele se țin lanț.

A apărut ceva nou, dar cele 48 de ore de cînd s-a întîmplat au trecut fără evenimente dramatice majore. Dacă aș putea, m-aș chirci în cadă sub dușul fierbinte și aș plînge pînă ar ieși sufletul din mine.

Astăzi, mai mult ca în oricare altă zi din ultimele două luni, am simțit extrasistole peste extrasistole. Inima se oprește o secundă, ca și cum ar înghiți în sec, apoi pornește din nou brusc și, odată cu ea, o undă precipitată se răspîndește în piept, împrăștiindu-se în zona stomacului. Dacă pauza e mai mare, unda răzbate pînă la degetele de la picioare. Și nu pot să iau niciun medicament pentru aritmie, din cauză că nu e compatibil cu tratamentul cu antibiotice. (Cred că a ajutat mult meditația la care m-am înhămat în ultimele zile, altfel nu am nicio explicație pentru apele line în care mă scald totuși.)

De dormit nu mai dorm de cîteva nopți, tot ca urmare a tratamentului. Mă trezesc la 3 și orbecăi pe telefon, iar din cînd în cînd mă opresc să mă uit la somnul frumos al lui Călin. Într-o noapte am aprins veioza și m-am apucat să citesc prima mea bandă desenată. Am abandonat-o în cele din urmă pentru că am primit una mult mai super, despre Holocaust. (Nu mi-aș fi imaginat niciodată ce turnură provocatoare vor lua cercetările mele pe această temă.)

Am avut emoții pentru întîlnirea de astăzi de la piscină, ca de fiecare dată cînd urmează să fiu singură cu o fată. Toate topicurile au decurs bine, de la creme cu caviar și uleiuri esențiale, pînă la ploile islandeze și restaurantele africane din Berlin. Atît de bine, încît întîlnirea s-a prelungit cu o vizită la Plafar (unt de mango❤+ alifie chinezească lichidă + o fiolă de coenzima Q10 + tinctură de cimbrișor = 28 de lei), iar apoi la fast food-ul vietnamez de pe Magheru. Mi-au plăcut prea mult supa, sandvișul și salata cu mango❤ de acolo, deci am mai luat încă unele la pachet. Acasă, am sperat să îmi treacă senzația de sațietate ca să pot mînca din nou. După care am mai așteptat o vreme și, la limită, am mai mîncat o dată.

Dragă Ulrich și dragă Agathe,

Sînt o legătură de pătrunjel veșted, dar, în mod inexplicabil, nu mi-am pierdut speranța.