Sîmbătă, 28 ianuarie 2017

Ziua călită într-o oală antiaderentă fără PFOA

Trăită într-o casă mare și frumoasă, sărăcia e un lux ieftin de care trebuie să te bucuri acum pentru că nu știi cîtă vreme îți va fi accesibil. Aseară a crescut inima în mine cînd stăteam amîndoi în fața unei oale de varză călită, cu cîteva felii de pîine țărănească răsfirate pe un șervețel. Tot în cadrul acestei sărăcii am cîrpit un pulover ros de molii, am tratat anxietatea cu terapie florală primită de la Lina și am vindecat o aftă cu bicarbonat, în locul cremei Aphta Plus. Am pus la poștă un plic doar recomandat (fără confirmare de primire) și, atunci cînd mi-a spus că mi-o oferă în dar, nu am insistat deloc să plătesc totuși bluza cu un curcan umflat în pene pe care o rugasem pe Miroslava să mi-o facă. Am cumpărat de la Auchan Crîngași 8 kaki seci cu 1.90 lei bucata, dar nu m-am ofticat deloc, ci le-am mîncat chiar și-asa…

Săptămîna asta am avut 3 discuții cu 3 bărbați diferiți despre „cariera” mea. Bărbații au ținut morțiș să îmi explice cum merg lucrurile în lumea artei și în actualitatea politică. În astfel de situații, nu am nicio pornire să dezvălui viziunea mea despre viață. Mă întrebam numai dacă interlocutorii observă firul de păr din alunița de deasupra gurii mele, pe care am uitat să o smulg mai multe zile la rînd. Mi-au dat și cîteva exemple de alți bărbați (complet retardați) care cîștigă sume splendide pentru munci asemănătoare cu ceea ce fac eu. Numai că eu nu o să lucrez niciodată, pentru nimic în lume, într-o agenție de publicitate. Ria m-a ajutat să realizez acum vreo 2 săptămîni că din postura de freelancer sau de lucrător la edituri nu am reușit să strîng un portofoliu cu reclame cool. Urăsc din tot sufletul meu să fiu omul din această descriere de job:

Am plecat dezamăgită de la „Fixeur”. Adrian Sitaru e preferatul meu pentru cele cîteva morți și relații ciudate din filmele lui. De exemplu, acum a fost înfiorătoare scena cu mîna separată de corp, dar nici chiar așa.

Am fost la Miroslava și am ciupit-o de sfîrc să vedem dacă e însărcinată.

Am fost la Miva și am developat, printre altele, un film dintr-un aparat subacvatic de unică folosință, pe care îl începuse Călin acum un secol și pe care l-am mai completat și noi cu cîteva poze anul ăsta. Mă așteptam să iasă multe imagini cu Carmen bronzată, Carmen în costum de baie, Carmen cu cocktailuri, Carmen cu cărți de filosofia marketingului. Cînd colo, ce să vezi: au ieșit numai 4 poze din tot filmul! Cu Peter și cu CHI, de fapt majoritatea cu CHI în apa mării, cu limba scoasă, cu botul murat, cu blana udă, din excursia la Vama Veche în care am fost toți 4 în 2012. Plus încă una, asta, în care poate fi oricare dintre noi (în afară de CHI):

Am primit un singur alint în toată luna ianuarie, în plină stradă, între un taxi grăbit și mocirla din fața casei Miroslavei. Dar sînt foarte mulțumită.