Feature: Inchiziția din zilele noastre— Alcoolismul o boală judecată ca viciu
de Adelina-Elena Florean
,,Am avut momente în care nu știam cine sunt. Consumam atât de mult alcool, încât nu mai știam cum e să fii un om normal”, povestește Marius, un adolescent de 20 de ani, dependent de consumul de alcool. La vârsta lui, și-ar putea face planuri de viitor, dar îi este teamă de consecințe. ,,Am încercat de multe ori să mă angajez, dar am primit numai refuzuri. Se știa de situația în care mă aflam. Nici studiile nu le am mai continuat, tot din această cauză.” În privirea lui se citește resemnare. Acum s-a făcut bine, dar teama că ar putea cădea din nou în mirajul cel vechi îl deprimă. Suntem în curtea casei lui, în satul Vascani, din comuna Ruginoasa. Are o oarecare reținere în vorbe și privește adesea în stângă și în dreapta, să nu îl vadă cineva. De pe geam se disting câteva siluete: sunt sora și mama lui. ,,Tata a murit demult, era și el un adept al băuturilor alcoolice”. Copiii care devin dependenți de alcool încearcă să-și ascundă problemele în spatele unei euforii create de prieteni care, la fel ca și ei, descoperă în alcool o iluzie a stării de bine, care acoperă neajunsurile cu care trăiesc.
În România, consumul mediu de alcool pur în rândul bărbaților este de 22,6 l, iar în rândul femeilor, de 6,8l. Doar 14,3% dintre adolescenții cu vârsta peste 15 ani nu au consumat alcool, conform studiului Global Status Report on Alcohol and Health 2014. Asta îi predispune mai multor afecțiuni, care se pot agrava până la provocarea morții premature. Adolescenții apelează la alcool, în general, în urma certurilor în familie, când întâmpină probleme în relațiile romantice sau când prietenii lor obișnuiesc să asocieze distracția cu starea de ebrietate.
Începutul violenței
Polițiștii sunt obișnuiți cu scandalurile în care intervin ca să despartă oamenii înfierbântați de beție. ,,Nu am ajuns să creez asemenea probleme”, povestește Marius, „dar am fost pe punctul de a ceda nervos atunci când mă certam cu prietena mea. Am ridicat palma la ea, dar am fost oprit de către un amic. Regret cumplit ceea ce am făcut. Fapta mea nu poate fi iertată”. Mama lui a observat însă schimbări comportamentale cărora nu știa cum să le răspundă. ,,Pe măsură ce zilele se scurgeau, Marius devenea din ce în ce mai nervos. Nu îi plăcea nimic din ce găteam, iar dacă nu găsea vinul pe masă, începea să țipe. Mult am mai îndurat cu el”, povestește femeia.
Timp de două luni, băiatul a mers la psiholog. „Eram disperată, nu știam ce să fac, am fost și la doctor, și la preot, și la psiholog. Tot satul ne vorbea, doar știți cum e la țară”, spune cu amărăciune în glas. Psihologul i-a schimbat foarte puțin percepția. ,,M-a ajutat să nu mai beau atât de mult”.
Panica
„Îmi aduc aminte că mergeam la bar, aici în sat și stăteam uneori de dimineață până seara, cheltuind toți banii pe care mama îi avea în casă”. Consume zilnic în jur de 3 litri, adunat, de băuturi alcoolice. Cei din local știau când trebuie să apară Marius. ,,Am ajuns să știu programul pe care îl aloca băiatul stând aici. În fiecare zi cerea altă băutură. Cel mai mult îi plăcea whisky-ul. Venea cu un grup de prieteni, iar o dată, s-au luat la ceartă. Au început să se bată, dar am reușit să îi despărțim la timp. Îmi pare bine acum că băiatul și-a revenit, deși nu-mi mai face vânzare. Era prea tânăr pentru a-și strica viața”, spune patronul localului.
În România, persoanele care locuiesc în mediul urban consumă băuturi mai scumpe, în timp ce oamenii din mediul rural își produc licorile în propria gospodărie. 50% dintre români preferă berea, 29%, vinul și 21%, băuturile spirtoase. Datele Institutului Național de statistică arată că în zona Moldovei se consumă cele mai mari cantități de alcool.
18,4% dintre consumatorii români beau puțin, 27%, moderat și doar 11% ajung să aibă probleme din pricina consumului excesiv. Marius crede că se încadrează în aceast procent. Se simte penibil să vorbească despre asta. „Cel mai tare mă bucur că am revenit la normal. Toți tovarășii mei de pahar m-au părăsit. Mai am doar doi prieteni, care s-au lăsat și ei”, spune așezându-se pe o cioată.
„Pe Marius l-am văzut întotdeauna ca un competitor în ale băutului. Făceam adesea întreceri. Acum îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat, dar din greșeli învățăm, nu?” pare să fie deviza după care se ghidează și, mai ales, modul în care se resemnează Gabi, prietenul lui.
Marius a avut probleme cu ficatul, dar soluția la îndemână îi agarava și mai mult suferința. „Când vedeam ca starea mea nu este tocmai bună, iar ficatul mă rupea, beam și mai mult. Făceam numai scandal. Toți oamenii mă arătau cu degetul, iar acest lucru m-a făcut să mă închid în casă pentru două zile.” Ca să scape de amintirea celor din jur, a băut pahar după pahar, fără să mănânce nimic. ,,Prietena mea refuza sa vorbească cu mine, iar eu făcem mereu crize. Am stricat totul în casă”, își amintește.
3 milioane de alcoolici trăiau în România anului 2012. Sufereau de tulburări neuropsihiatrice, gastrointestiale, ardiovasculare, de cancer, de diabet zaharat, pneumonie sau tuberculoză. Mulți își făcuseră rău, lor sau celorlalți, ajungând până la suicid și, respectiv, omor. Peste 200 de afecțiuni sunt declanșate sau agravate de consumul de alcool. Conform datelor înregistrate de Organizația Mondiala a Sănătății, Romînia este pe locul 5 în lume, ca volum de alcool consumat, pe cap de locuitor. Pentru adolescenți, povestea suferinței începe în familie. Părinții cred că „e mai bine, decât cu drogurile”.
Captivitatea
Marius a început să bea dintr-o joacă. ,,Aveam 14 ani și tot ce îmi doream era să fiu și eu șmecher ca toți prietenii mei. Am devenit mai mult de atât, am devenit un afurisit de alcoolic[O1] .” Te uimește duritatea cuvintelor prin care se descrie. Povestește că se afla la ziua de naștere a celui mai bun prieten, o zi care a dat startul tuturor nebuniilor ce aveau să urmeze. ,,Era vorba doar de un pahar. Prietenul meu mă sfătuia să beau că doar o dată de ziua lui și să nu mai fiu așa copil. Asta m-a enervat foarte tare. Am început să beau cot la cot cu ei. Nu mi-a plăcut din prima. Mi se făcuse rău, nu mai vedeam pe unde călcam. La un moment dat, am leșinat”. L-au trezit băieții. Le-a spus că nu vrea să meargă acasă. Mama lui nu-l putea vedea așa. ,,A doua zi m-am trezit cu o durere foarte mare de cap. Prietenii mei râdeau de mine. Așa a început totul.”
Marius își înmoaie vocea. Are mâinile transpirate. ,,Stau și mă gândesc acum și îmi dau seama cât de slab am fost”. Încă mai suferă. Nu poate să muncească și asta îl dărâmă cel mai mult. Își petrece cea mai mare parte din timp, alături de sora lui, Bianca. I se pare că este singura persoană care îl înțelege. ,,Am găsit în ea un adăpost. Nimeni nu mă înțelege așa cum o face ea. Îi voi fi recunoscător tot timpul”.
Bianca are 17 ani și este în clasa a12-a. Îi place să învețe și visează să devină doctor. ,,Când l-am văzut pe Marius în ce stare este, m-am speriat foarte tare și o vreme nu am mai vorbit cu el. Colegii și prietenii mei mă întrebau mai mereu ce face fratele meu «alcoolist». Asta mă scotea din minți, nu mai suportam.”
8 din 10 adolescenți susțin că au consumat alcool cel puțin o dată, iar 30% dintre tinerii care beau frecvent recunosc că exagerează cu numărul de pahare. Statisticile arată că 21% dintre cei care se îmbată au mai puțin de 14 ani. Marius apucă o creangă pe care o rupe. ,,Așa aș vrea să pot scăpa de probleme. Aș vrea ca toată lumea să-și dea seama odată cât rău poate provoca această patimă. Îmi vine să plâng uneori, să plâng, să vărs tot alcoolul din mine”, spune băiatul. Poartă un stigmat social care nu-l lasă să depășească trecutul.
