26 martie 2017

Prima noapte in noul apartament. M-am intors pe la 20h30 de la Fabrica si mi-am facut patul. Textilele de la IKEA sunt cele mai ieftine, se simte polyesterul când pui mana pe ele, dar nu mai conteaza. La 3,50 EUR plapuma, ce mai poti cere?

Aranjez in bucatarie, spal câteva ustensile primite de la diversi binevoitori si pun apa la incalzit. Voi mânca orez cu sos de rosii si putina brânza rasa deasupra. Nu mare lucru, dar foarte gustos. Si bun. Sanatos. Eh, ce sa zici când nu ai chef de gatit? N-are a face, ma simt bine. In timp ce fierbea apa, m-am gândit sa-mi montez fotoliul de la IKEA (link) ca sa nu manânc pe jos. Dar nu cred ca pot face asta pana se fierbe orezul, asa ca manânc stând pe cutie, pun farfuria pe o casuta facuta pentru Anna, care se potriveste de minune pentru ospatul meu. Acum imi dau seama ca, dintr-o eroare, i-am facut acestei casute un acoperis diferit. Dar ca aceasta eroare face din casuta respectiva o noptiera excelenta pentru patul jos, la nivelul solului. Trebuie musai sa o fac « pe scara larga ».

Imi fac un dus, ma bucur ca, dupa multa vreme, pot umbla gol prin casa. M-am bucurat pana si când am deschis frigiderul si am realizat ca e numai al meu, ca nu sunt nevoit sa miros brânza veche a altcuiva. M-am bucurat si când am deschis sertarul cu tacâmuri, pentru ca acum nu mai trebuie sa imi ascund tacâmuri ca sa fiu sigur ca vor fi curate când voi avea nevoie de ele.

M-am intins in pat, cu laptop-ul in brate si cu o carte pe noptiera care mai devreme mi-a fost masa. Camera e vraiste de lucruri, dar ma simt bine. Foarte bine. Am desenat vreo 3 idei de etajera, am ascultat niste muzica — acum constat ca trebuie sa schimb putin repertoriul, muzicile pe care le am pe iTunes sunt cumparate acum vreo 10 ani, si cele mai multe nu de mine.

Faptul ca nu am Internet imi da o senzatie ciudata, de rupere de lume, de prieteni, de tot. Acum imi dau seama cât de mult m-a schimbat « conectarea » asta permanenta. In sensul ca era atât de natural sa fiu conectat, sa vorbesc pe iMessage, sa mai trimit poze, sa mai dau refresh sa numar view-urile etc, incât situatia prezenta mi se pare anormala. Ceea ce inseamna ca creierul este deja »programat » in alt fel. Ma gândesc acum la chestia cu zaharul, cred ca e senzatia e similara. Tocmai ce ai mâncat zahar acum doua ore, organismul vrea iar. Sau se pune in asteptare. La fel e si cu Internet-ul. Cel putin eu asa resimt. Un motiv in plus sa nu ma conectez. As putea avea o conexiune wifi gratuita — cu contul de la Fabrica — dar voi zice « pass ». Singurul argument « pro » este Anna, cum va mai putea ea sa-si asculte melodiile favorite? Dar cred ca voi folosi iBolt-ul de pe iPad sa le dau eu jos de pe youtube sa le poata vedea si asculta offline. Imi place sa cred ca, in viitor, voi putea pur si simplu intrerupe conexiunea câteva ore, sau o zi pe saptamana, de exemplu toata duminica.
Mi-am adus aminte ca am niste Rammstein pe tableta. Asa ca zic « Noapte buna ».