Inapoi la I.M.G.B

Când eram pusti, cea mai apropiata toneta de inghetata era la I.M.G.B. Adica vreo 5 km de casa. In general, cumparam doar duminica, pentru ca era singura zi libera a saptamanii.

Stateam 20–25 sau 45 minute in statie. Luam autobuzul, care facea cam 15 minute. Mergeam la toneta, dar nu cumparam decât in momentul in care vedeam ca se apropia autobuzul din directia opusa. Ajuns acasa, ori le mâncam imediat, ori le puneam la congelator sa se intareasca la loc. (Acum imi amintesc ce eveniment important al familiei a fost achizitionarea congelatorului nostru. Extrem de important pe vremea comunismului.)

Astazi, asteptandu-mi linistit senvisul cu merguez pe care mi-l injectez in vene când simt ca am nevoie de proteine, am vazut doua doamne si trei copii, care lingeau, incântati ca atunci când manânci o inghetata, ei bine, lingeau fiecare câte o vafa!

Am facut ochii cât cepele, ca in desenele alea animate care astazi nu mai sunt ok de vizionat (ma refer la Tom si Jerry), si apoi am dedus ca magazinul rusesc de la doi pasi e vinovat.

Le-am facut cadou câte o vafa celor doi colegi de la Fabrica. Le-a placut. Daca ma intreaba de unde le-am luat, le zic “din statie de la I.M.G.B”.

Like what you read? Give オーク 半分 MiBois a round of applause.

From a quick cheer to a standing ovation, clap to show how much you enjoyed this story.