Ce de impostori…

V-am mai zis și cu altă ocazie că am reînceput să mă perind pe la evenimentele industriei. Recunosc, făcusem o pauză destul de lungă, dar am prins gustul ieșirilor de când cu Cannes-ul.

Ei, și am zis să bifez cam unul pe săptămână. Sunt o grămadă, dar cine naiba are timp de toate. Așa că după ce petreci o vreme în această industrie te pricepi să cam triezi, pe criterii de bisericuțe, anturaj, oră, content, bla, bla, bla, bla!

Câteva lucruri pe care le-am remarcat și m-au făcut să mă simt ca în „Hainele cele noi ale împăratului”:

  1. Sunt din ce în ce mai mulți impostori în această industrie și nimeni nu-i ajută cu un șut în fund, afară pe ușă. Orice Gigel se crede influencer, mare business man sau consilier la raionul diverse.
  2. Orice Frumușel cu cioc și-un cont de Facebook sau de Instagram crede că l-a prins pe Dumnezeu de picioare și la orice bășină de poză nu mai poate fără să monetizeze munca. Ce de muncă!
  3. La fel stă treaba și cu Neadaptații care schimbă 5 job-uri într-un an, pe numărate, și tot de 5 ori trimit informări de presă așteptând ovații din partea celor în curul cărora au băgat bani ani de zile. Dar doar din partea ălora, că restul lumii nu zice nimic. De jenă, bă!
  4. Pe lista de impostori îi nominalizez și p-ăia care nu vorbesc corect… Românește, of course. Punct!
  5. Cei din urmă, plebea: eu și alții ca mine, tot mai puțini, care ne-am săturat să înghițim rahat ambalat în hârtie de cadou.

Pup,

M
One clap, two clap, three clap, forty?

By clapping more or less, you can signal to us which stories really stand out.