Fudulie și prostie — eticheta în avion

Ignor și eu interneții în ultimele zile și se dă lumea peste cap. “Dragnea președinte” bate la fundul gol orice subiect de nișă din industria în care activez, deci închidem scurt aici. Iar după patru zile de civilizație ajungi la concluzia că ne cam merităm soarta. Da, e drăguț și idealist să îți propui ca în 2018 să fii mai tolerant, să vezi partea plină a paharului și toate avioanele astea pe pozitiv. După care te lovești de realitate și îți zici că e inutil să te gândești ce țară mișto avem, cum găsim noi de toate și ce net blană are România, uneori, tot ce-ți dorești e puțin bun-simț. Sau înțelegere. Sau un pic de prezență de spirit să te adaptezi naiba la situație. Dar ca și mine, românul le știe pe toate. Un pic de fudulie și prostie n-a omorât pe nimeni, încă.

În mod normal ar trebui să fii zenificat. Ar trebui să râzi când vezi că în aeroport, la poarta de îmbarcare cu destinația Bucharest OTP, stau proțopiți niște unii la coadă. Nu contează că avionul are întârziere, nu contează nici că după 40 minute de stat în picioare, primul la rând, tuta aia anunță că din cauza unei defecțiuni tehnice avionul rămâne la sol pentru încă cel puțin o oră. Nu, tu și alți 20 stați la coadă, să nu cumva să pierdeți rândul.

Iar după vreo două ore de întârziere, te bulucești în avion. Și stai, și stai pe culoar și ții juma de avion în loc că nu te poți hotărî tu unde să-ți lași bagajul, iar după ce într-un final îl îndeși undeva, te pui ca românul în mijlocul drumului, că tu ți-ai terminat treaba, dă-i dracului de proști, trebuie să fie înțelegători.

Iar mai mult decât înțelegători, trebuie să nu se lupte cu prostia omenească. Degeaba îți explică proasta satului, adică eu, că atunci când avionul este plin ar fi drăguț să îți ții geaca lângă tine și să lași spațiu pentru bagajele de mână. Nu, tu vrei să-ți ții geaca acolo, peste o pungă de duty free ca să nu ți se strivească, citez, “toate ciocolățelele și bombonelele”. Nu contează că te-ai întins mai mult decât îți permite decența. Sau, de ce să-ți bagi geanta sub scaun, când poți să-i muți troller-ul uneia pe motiv că ăla e locul tău, și tu și tot neamul tău ai plătit nu numai loc pe scaun, dar și locul de deasupra capului. Dă-le dracu’ de ștoarfe cu valizele lor de firmă.

Și închid cu clasica ridicare de pe scaun și veșnica cocârjare pentru nșpe mii de minute până reușești să ieși din avion. Cred că ne place cam mult cu capul plecat și n-am vrea să pierdem vreun moment în care să băgăm capul la cutie.

Iar ca să privim și partea plină a paharului, n-am avut parte de sacoșa de rafie și nici de d-ăia certați cu apa și săpunul. Și nu s-a descălțat nimeni. Aș merge atât de departe încât să afirm că am avut noroc.

Iar ca să sumarizez ce-a vrut să zică artista, un pic de educație n-ar strica. Mai ales d-asta de bază.

M
One clap, two clap, three clap, forty?

By clapping more or less, you can signal to us which stories really stand out.